MINISTERUL APARARII NATIONALE – M.Ap.N. – DE LA ,,ORIGINI” PANA AZI
PARTEA I
INTRODUCERE
Conform promisiunii pe care am facut-o la inceputul seriei de articole ,,STATUL PUTRED”, astazi vreau sa inchei ,,trecerea in revista” a principalelor institutii ale administratiei publice centrale ,,DE STAT”, cu MINISTERUL APARARII NATIONALE (cea mai potrivita denumire atribuita) care, alaturi de INSTITUTIA BISERICII , a INVATAMANTULUI, SANATATII SI JUSTITIEI sunt, sau ar trebui sa fie, ,,STALPII” STATULUI ROMAN in secolul ,,schimbarii”, al XXI-lea. Am ,,lasat” aceasta institutie ,,ultima” pentru ca EA a reprezentat ,,COLOANA VERTEBRALA” a STATULUI ROMAN UNITAR, de la constituirea acestui STAT, catre actualul secol. Am inclus-o in ciclul de articole ,,QUO VADIS, ROMANIE?”, pentru ca de existenta ei depinde viitorul STATULUI ROMAN, de preferat ,,sanatos”, de unde deriva celelalte INSTITUTII esentiale.
FARA ARMATA ROMANA, ,,NIMIC NU E”
,,Urgiile” istoriei, mediocra ,,clasa politica”, ,,impletita” cu interesele straine ,,de neam si tara”, au facut ca INSTITUTIA MILITARA sa fie folosita, in prea dese randuri, nu in beneficiul TARII, ci contrar intereselor supreme de securitate ale acesteia. Spun ,,INTERESE SUPREME DE STAT”, pentru cei care ,,pricep” acest concept. In epoca analizata, au fost putini ,,OAMENI DE STAT” (ii putem enumera folosind doar degetele de la o mana) care au inteles conceptul de ,,interese supreme de securitate”, ceilalti erau ,,umplutura”. Aceasta ,,umplutura”, – prin numar si agresivitatea de limbaj, determina sensul existentei TARII, pe o ,,directie” care este la ani lumina de conceptul de ,,interese supreme ale TARII”.
Mai grav, acest ,,gunoi” social, impletit cu TRADAREA, au facut ca ARMATA ROMANA sa fie prost pregatita, dotata si instruita in momentele istorice decisive, cum au fost si cele doua conflagratii mondiale. RAZBOIUL DE INDEPENDENTA l-am dus cu armament de la inceputul sec.XIX, MARELE RAZBOI l-am purtat cu armament din 1877, iar al DOILEA RAZBOI l-am dus cu armament din 1917. Ironia istoriei a facut ca singurul regim care s-au preocupat, si nu au ,,dat doar din gura”, ca ARMATA ROMANA sa fie pregatita, a fost, cu exceptia lui CUZA, regimul comunist si, mai ales, perioada ultimilor 5 ani, cand bugetul apararii a fost de 2% din PIB, nu intotdeauna cheltuit, indeosebi in primii 3 ani. Acum sa nu uitam ca 80% din dotarea ARMATEI ROMANIEI este din perioada ,,rosie”, de provenienta sovietica. ,,Grija” actuala pentru dotarea ARMATEI ROMANE nu apartine clasei politice, care este o copie, daca nu chiar mai proasta, a celei de dupa 1859, la care se ignoranta, agresivitatea, prostia si analfabetismul, nu neaparat, functional. Actuala situatie este data de un context politic si geostrategic care priveste direct ROMANIA, dar nu este determinat de EA. Acum depinde, ca in acest context, sa stim cum ,,jucam cartea” care ne este oferita. Cel putin un ,,jucator” din doi stie sa ,,joace”, in rest ,,pamant de flori”.
INCEPUTUL
ALEXANDRU IOAN CUZA, colonel in ARMATA TARII MOLDOVEI, ales ,,domnitor” al PRINCIPATELOR UNITE – TARA ROMANEASCA si MOLDOVA, la 24 ianuarie 1859 , este ,,nasul” actualei institutii, care ia fiinta la 22 ianuarie 1862. DOMNUL CUZA era constient de pericolele reale si directe la care era supus noul stat romanesc, la gurile DUNARII si la MAREA cea MARE. Pericolele ,,mortale” veneau explicit din partea Imperiului AUSTRIAC (iar din 1867 si de ,,partea” ungureasca a ,,dualismului”, constienta de faptul ca aderarea TRANSILVANIEI la noul stat dunarean era o chestiune de ani, si nu de secole) si a celui TARIST, intuind pericolele viitoare ale unui stat romanesc unitar care va reprezenta un ,,magnet” pentru romanii ,,detinuti” in IMPERIU. De remarcat ca, ,,analiza” strategica a cancelariilor imperiale de la VIENA si MOSCOVA, s-a dovedit corecta, dar masurile active luate nu au reusit sa impiedice aparitia ROMANIEI MARI. DOMNITORUL a inteles ca descurajarea ,,poftelor” imperiilor vecine se poate realiza doar prin crearea unei ARMATE NATIONALE, cu un rol extern de descurajare pentru un eventual agresor, si de a apara viitoarele dorinte ale romanilor din teritoriile ,,IMPERIALE”, de a adera la STATUL ROMAN. In al doilea rand, cu rol intern, esential in a asigura stabilitatea si progresul noul stat.
SITUATIA GEOPOLITICA
Fata de lucrurile deja cunoscute, oarecum festivist pentru publicul romanesc, care au dus la actul de la 24 ianuarie 1859, vreau sa prezint unele aspecte, mai putin cunoscute, despre ,,culisele” UNIRII. Cu toate ca FRANTA lui NAPOLEON al III- lea se erija in ,,protectorul” noului stat de la GURILE DUNARII, si prietenul personal al lui CUZA, in 1859 ,,sora noastra mai mare” (care a ramas mai mult decat ,,vitrega”, de atunci si pana acum – vezi ,,razboiul” agricol dus prin intermediul lui CIOLOS), negocia ,,vinderea” PRINCIPATELOR catre imperiul AUSTRIAC, in schimbul VENETIEI. Am avut ,,noroc” ca Imparatul FRANZ JOSEPH I a declinat oferta frantuzesca, la recomandarea ministrului austriac de externe GRAF JOHANN von RECHBERG, care intuia ca acceptarea trocului francez crea mari probleme austriecilor cu IMPERIUL TARIST. Preocuparea austriaca, de la acea data, era preponderent indreptata spre consecintele unificarii GERMANIEI si a ITALIEI, reactiile RUSIEI TARISTE la DUNARE si stamtorile BOSFOR si DARDANELE, toate consecinte ale razboiului CRIMEEI (acum ne ,,lovim” de aceeasi CRIMEE, cu alte consecinte geostrategice – pozitive pentru ARMATA ROMANA). Pentru a-si pastra un ,,as in maneca”, hasburgii nu agreau unirea, pentru ca aceasta reprezenta un obiectiv pentru romanii transilvaneni. Aceasta situatie va deveni stringenta dupa dualism, cand partea ungureasca a imperiului va face mari eforturi pentru a frana dorinta de unitate nationala a tuturor romanilor. Pe de alta parte, IMPERIUL AUSTRIAC incepe sa ,,crape pe la cusaturi”. Ca tara si ,,popor”acesta nu a existat niciodata. Natiunile componente, cu denumiri si administratie proprie, unite sub coroana vieneza, au ramas pana la destramare devotate persoanei suveranului, nu STATULUI AUSTRIAC. Acest aspect a fost inteles si de fruntasii romanilor transilvaneni care, in vizitele la VIENA, voiau sa fie primiti de IMPARAT, nu la STAT/GUVERN. Perceptia populatiei romanesti din TRANSILVANIA, intareste acest lucru. Cantecele populare, mai ales din zona de recrutare a REGIMENTELOR 1 si 2 GRANICERI, infiintate de MARIA TEREZA, contin versurile ,,…scris-o IMPARATUL carte / sa vina feciori la oaste…”, si ,,…IMPARATE, IMPARATE pune pace, nu te bate…” (repertoriu lui GRIGORE LESE). ,,Dualismul” si rolul distructiv al ,,elitei” unguresti, a pus ,,bomboana pe coliva” imperiului care, fara sa stie, devine istorie.
La acea data, pe langa ,,trocul” esuat cu austriecii, ,,SORA VITREGA” era preocupata de interesele coloniale din TUNISIA, ALGER si MAROC, TARILE ROMANE ocupand o pozitie secundara (de unde si pustile donate de francezi, de la ,,fier vechi”). FRANTA era preocupata de a nu ,,supara” RUSIA, careia ,,unirea” ii statea ,,in gat”, nu fara motiv (nu mai putea juca ,,cazaciocul” pe la noi), si si-o dorea aliat pentru a o scapa din ,,ghearele GERMANIEI”, lucru de care nu a scapat – dupa ,,batuta” din 1870-1871, cand pierde ALSACIA si LORENA – si este umilita, la propriu, de cancelarul ,,de fier” BISMARK. Din partea FRANTEI, acest lucru se va repeta in preajma MARELUI RAZBOI, cand cu o mana semna cu noi aderarea la ANTANTA si intrarea in razboi, in 1916, iar cu cealalta incheia un acord ,,secret” cu RUSIA, tot pe spinarea noastra.
Pentru ,,PERFIDUL ALBION” nu eram ,,cap de lista”. ANGLIA era preocupata de situatia, nu tocmai roza, din INDIA si EGIPT, nefiind dispusa la un conflict cu RUSIA, dupa ce ,,si-a plimbat flota” prin MAREA NEAGRA, in razboiul CRIMEEI, unde a pierdut peste 25.000 de oameni, la mare distanta de FRANTA, care a avut pierderi de 100.000 de militari. In culisele diplomatiei europene, ,,perfidul albion” sustinea AUSTRIA si visurile acesteia de a domina GURILE DUNARII si implicit cele doua principate romanesti, iar sprijinul pentru unirea acestora era aproape nul. Mai mult, in 1876, ambasadorul englez acreditat pe langa sultan (o fi primit pesches…) declara ca: ,,…garantam existenta tarii (a ROMANIEI) atat timp cat face parte din IMPERIUL OTOMAN…” si ca: – ,,…ca stat independent, putin importa de este sau nu o ROMANIE…”
PRUSIA, cu toate ca avea ,,simpatii” rusesti, nu s-a opus procesului declansat in PRINCIPATE, care era privit cu bunavointa, ei urmarind un scop similar, incheiat in 1871. ITALIA – nu conta pe arena europeana, unificarea lor (ca stat) era in plina desfasurare, dupa Congresul de la VIENA din 1815, incheiata dupa MARELE RAZBOI. Impotriva a fost RUSIA TARISTA, obligata sa se retraga – dupa ce a ,,uitat” sa plece, dupa 1829 pana la razboiul CRIMEEI. ,,Deranjul” in cancelaria moscovita era maxim, iar visul stapanirii stramtorilor BOSFOR si DARDANELE, lasat mostenire de PETRU I, incepe sa paleasca. Opozitia IMPERIULUI OTOMAN poate fi considerata ,,normala”, in contextul ca dominatia lor in zona dunareana avea ,,vechime”.
INCURCATE ERAU CAILE DOMNULUI SI ALE DIPLOMATIEI EUROPENE, ATUNCI CA SI ACUM
PRIMI PASI IN ORGANIZAREA ARMATEI
In complicata situatie geopolitica a anului 1859, CUZA – prin intermediul trimisului special la PARIS, VASILE ALECSANDRI – obtine din partea lui NAPOLEON al III-lea sprijin in organizarea noii armate, prin intermediul unei MISIUNI MILITARE (1860) care incearca sa implementeze ,,modelul francez”. Astfel se introduc regulamente tactice si de administratie, traduse din franceza, modele de instruire a trupei, reorganizarea invatamantului militar, constituirea unui corp de stat-major. Tot atunci, francezii observau ca armatele reunite ale Principatelor aveau nevoie de disciplina si de a invata respectul fata de ,,regula/regulament”. Observatiile priveau in special corpul ofiterilor, mai ales al celor superiori, caracterizati de ,,certuri interne si neputinta de a lucra metodic si serios”. Tot ei atrageau atentia ca nu se respectau ordinele noului ministru de razboi, De asemenea, era deficitara recrutarea, iar imitand ,,tanara” clasa politica, apare coruptia si ,,hotia”, mai ales la ,,gradele inalte”.
.
INFIINTAREA MINISTERULUI DE RAZBOI SI ADOPTAREA LEGISLATIEI MILITARE
CUZA, constient de aceste ,,metehne” si ,,bizantinisme” (vorbire dubioasa, falsa, fara continut) ale politicienilor vremii, beneficiind de indrumarea distinsului intelectual si om politic, nascut dintr-o familie romanesca basarabeana – MIHAIL KOGALNICEANU, trece, in 1862, la unirea celor doua ministere de razboi de la IASI si BUCURESTI, rezultatul fiind MINISTERUL DE RAZBOI al PRINCIPATELOR UNITE, cu sediul in BUCURESTI, cu generalul EMANOIL FLORESCU – numit ministru. Noua institutie militara ,,de razboi” (nici nu avea cum sa fie altfel) incepe sa ,,se miste” si adopta legislatia necesara organizarii noii ARMATE NATIONALE, astfel: – in 1860 – LEGEA PRIVIND INSTRUIREA ARMATEI; – 1862 – apare LEGEA IERARHIEI MILITARE, LEGEA INAINTARII IN GRAD; – in 1863 – se publica oficial REGULAMENTUL REGIMULUI SOLDEI ; – in 1864 – se promulga LEGEA ASUPRA POZITIEI MILITARILOR; – in 1864 – REGULAMENTUL PENSIILOR (poate il ,,citeste”, daca stie, si madama de la ,,pensii”). Toate aceste acte normative intregesc cadrul organizatoric al noii armate, inceput in 1859, prin infiintarea STATULUI MAJOR GENERAL, avandu-l la ,,timona” atunci tot pe generalul FLORESCU, fiind legiferate, in 1860, LEGEA PRIVIND INSTRUIREA ARMATEI, insotita de REGULAMENTUL SERVICIULUI INTERIOR si cel al COMENDUIRII DE GARNIZOANA.
ORGANIZARE
Noul infiintat MINISTER DE RAZBOI (denumire pastrata pana in 7 iulie 1930), urmand tot exemplul francez, avea rol administrativ, gestiona bugetul, administrarea armatei, controlul financiar si gestiona fondul de pensii. El era organizat pe doua ,,DIRECTII GENERALE”: – ,,DIRECTIA I” – organizata pe ,,servicii” – avea urmatoarea structura: – secretariatul general; – serviciul de stat major; – personal; – geografic; – control-contabilitate; – contencios; – pensii; – intendenta; – locuri intarite (fortificatii); – ,,DIRECTIA a II-a” – coordona procesul organizatoric si de instruire a trupelor, si avea in compunere serviciile de: – infanterie; – artilerie; – armament; – geniu; – marina; – sanitar; – intendenta; – a scolilor militare.
REFORMAREA INVATAMANTULUI MILITAR
Reformele militare ale lui CUZA sunt puse in ,,opera” de noul MINISTER DE RAZBOI. Se continua cu reorganizarea invatamantului militar, prin infiintarea SCOLII MILITARE din BUCURESTI, rezultat al unirii celor doua scoli de la IASI si BUCURESTI, cu doua sectii: – una pentru infanterie si cavalerie, iar cealalta pentru pregatirea ofiterilor de artilerie si geniu. Se infiinteaza SCOALA COPIILOR DE TRUPA, SCOALA MILITARA DE SCRIMA, GIMNASTICA SI TRAGERE LA TINTA, iar SCOALA DE ARTE SI MESERII trece sub conducerea ARMATEI. O parte a ofiterilor noii armate sunt trimisi la studii ,,afara” in ITALIA, ANGLIA, PRUSIA si FRANTA.
Aceasta masura nu a fost benefica ARMATEI, ofiterii reintorsi in tara veneau din scoli militare cu doctrine diferite, cu alte principii de instruire, dotare si pregatire tactica etc. Demersul nu a dus, practic, si la adaptarea ARMATEI la noile ,,vremuri” care vor veni. Noii veniti se certau intre ei, fiecare fiind fidel modelului din tara unde a studiat, iar sefii miltari, multi dintre ei nu buni profesionisti ai domeniului, ii ignorau. Toate acestea, alaturi de altele, isi vor pune amprenta asupra profesionalismului corpului de comanda, care se dovedeste mai mult decat mediocru in ,,examenele” date in RAZOAIELE BALCANICE, 1912-1913, culminand cu campania din 1916, a MARELUI RAZBOI. Aici nu pot sa nu amintesc ca in urma razboaielor BALCANICE, din 1912-1913, intreaga presa franceza, bine platita de guvern, trata romani ca: (…barbari, lasi si banditi, slavind si laudand caracterul si calitatile bulgarilor…).
Cei sapte ani de domnie ai lui CUZA au demonstrat ca – infiintarea ARMATEI NATIONALE – reprezinta osatura STATULUI ROMAN, in afirmarea natiunii si promovarea interesului strategic national, pentru sfarsitul secolului XIX, precum si pentru secolul viitor. TOTUL DEPINDE DE GESTIONAREA ,,CU CAP” A ACESTEI INSTITUTII.
INFIINTAREA INDUSTRIEI DE APARARE. APARITIA PUBLICATIILOR MILITARE
Pentru mai tinerii cititori, CUZA este si cel care pune bazele INDUSTRIEI NATIONALE DE APARARE. In 1861 se infiinteaza primele ateliere militare la nivel de manufactura, urmand ca doi ani mai tarziu, in 1863, sa se constituie Arsenalul Armatei din Dealul Spirii – BUCURESTI, iar la BRAILA – Arsenalul Flotei, urmate de fabrica de pulberi explozive de la TARGSOR – PLOIESTI, precum si atelierele de turnat tunuri (bronz) – de la TARGOVISTE. Tot acum, in subordinea MINISTERULUI, isi are inceputul ,,PRESA MILITARA”, prin aparitia : – ,,MONITORULUI OASTEI”, in 1860; – a publicatiei ,,ROMANIA MILITARA”, a ,,ANUARULUI MILITAR AL ARMATEI ROAMNE”, in 1864; – iar un an mai tarziu, a ,,ALMANAHULUI MILITAR”.
FINANTARE
Noua ARMATA ROMANA a fost finantata, pana in 1866, cu un procent de 25% din bugetul noului stat, foarte mic in comparatie cu viitorii inamici. Acest procent se raporteaza la un buget national estimat, in 1866, la 50-60 milioane lei, mai mult ,,pe hartie”, nefiind atins in realitatea vremurilor. Acest ,,buget” era completat de credite suplimentare si extraordinare, la care se mai adaugau imprumuturile si subscriptiile publice, precum si donatile particulare. Incercarile noului stat ROMAN de a obtine finantare externa din partea FRANTEI, luand de buna ,,vorbaria oficiala”, nu au avut succes, mai mult au intampinat un refuz cotegoric din partea guvernului. Se reuseste obtinerea unor imprumuturi STERN si OPPENHEIM, in anul 1864 si 1866 ( ,,…oneroase cu garantii de amanete…”), cu dobanzi foarte mari. Unul din acestea, prin care se preconiza modernizarea portului CONSTANTA, printr-un antreprenor francez, se incheie printr-un rasunator esec (previzibil), prin care STATUL ROMAN, si asa ,,rupt in fund”, pierde 20 milioane de lei. In epoca nu este ,,prima teapa” pe care ,,ne-o trag”, inclusiv din partea viitorului prim-ministru – POINCARE, avocat de meserie.
ORGANIZAREA, EFECTIVELE SI DOTAREA NOII ARMATE
In 1859, armatele celor doua PRINCIPATE aveau un efectiv de 10.000 oameni dotati cu 5000 de pusti cu teava ghintuita, celelalte erau cu teava lisa, cu incarcare pe la gura tevii, la acestea adaugand si 10 tunuri de bronz. La ,,plecare” – CUZA lasa ARMATA ROMANA reorganizata, cu efective de 19.365 ostasi, la care se adauga 24.548 de graniceri si dorobanti, in formatiuni teritoriale, cu instruire periodica (la doua saptamani). Efectivele erau organizate in 7 regimente de infanterie (R.I.=prescurtare), 4 escadroane cavalerie (2 in 1859), 1 regiment de artilerie, pe 14 baterii, cu 72 tunuri, majoritatea din bronz, 1 batalion vanatori de munte (B.V.M.), 1 regiment de geniu (Ge.), pe doua batalioane, un batalion de pompieri.
,,Nasterea” MARINEI MILITARE este consfintita prin INALTUL ORDIN DE ZI nr.173, din 22 octombrie 1860, care prevede infiintarea unei FLOTILE, prin unirea celor doua structuri navale din cele doua PRINCIPATE, primind denumirea de ,,CORPUL FLOTILEI”, sub comanda col. NICOLAE STERIADE, cu sediul la ISMAIL. Aceasta structura se constituie in jurul navei ,,ROMANIA”, nava confiscata in 1861 de la negustorul CONSTANTIN CIOCAN, construita in scop comercial, in 1857, pentru transport de sare, inclusiv pe SIRET. Dupa confiscare, nava este modernizata in santierul austriac MAYER din LINZ si este ,,armata” cu doua tunuri de fabricatie prusaca de 80 mm si, dupa 1870, cu doua mitraliere britanice NORDENFELT, cu tevi multiple, cal. pana la 22 mm.
In 1861 se disloca pe DUNARE – la CALAFAT, GIURGIU, BRAILA, RENI, GALATI, CHILIA si ISMAIL – ,,salupe canoniere”, dotate cu cate 4 tunuri de 120 mm (tot de bronz – depasite tehnic), precum si un echipaj de 42 marinari. Tot in acest an se adopta modelul uniformei frantuzesti, iar in anul urmator se schimba gradele, care vor fi sub forma de trese orizontale dispuse pe maneca. In 1864, Comandamentul Flotei se disloca la BRAILA si se infiinteaza ARSENALUL MARINEI. Fiind constient de importanta ,,controlului” naval atat al DUNARII, cat si al MARII NEGRE, CUZA ordona construirea unui ,,bastimetru militar” intr-un santier naval englez, precum si a 4 slepuri in santierul austriac ,,MAYER”. Valoare acestor achizitii se ridica la suma de 1.164.950 lei, multi proveniti din donatii.
Aceste unitati militare (mai putin ,,Corpul Flotilei”) sunt subordonate la 3 comandamente teritoriale cu sediile la IASI, BUCURESTI si CRAIOVA. Ca armament individual, erau folosite modelele franceze de pusti MINIL – Md. 1851, cal. 17,8 mm, cu capsa si incarcare pe la gura tevii (bot), la care se adauga si cele 25.000, donate de NAPOLEON al III-lea, care a vrut sa ,,scape” de ele (mai tarziu sunt date la sate, pentru instruirea locuitorilor) si 70.000 pusti prusace DREYSE (,,ZUNDNADELGEWEHR”), initial Md. 1837, denumita si pusca ,,cu ac”, datorita formei si lungimii percutorului, primele modele cu teava lisa, apoi cu teava ghintuita, cal. 15,43, cu incarcare pe la culata (capatul din spate= culie), mai moderne.
O greseala de nivel strategic, care va ,,urmari” ARMATA ROMANA aproape un secol, data de faptul ca, in 1859, nu era alta alternativa, a fost adoptarea ,,modelului” francez, cel mai la indemana, in doctrina si organizarea noii armate. In 1859, la nivel european, nu se stiau prea multe despre ,,modelul” prusac, acestia fiind mai putin ,,fanfaroni” decat francezii, stiind sa pastreze discretia in ceea ce priveste armata si doctrina militara. Stiau de atunci ca se vor ,,intalni” cu francezii. ,,Modelul” francez s-a dovedit perdant, in primul rand pentru FRANTA care, avandu-l la baza in instruirea si dotarea armatei, mananca bataie in 1870-1871, ca de altfel si mai tarziu.
MINISTERUL DE RAZBOI IN PERIOADA 1866 (abdicarea lui CUZA) – 1877
Conducerea politico-militara a tinerei ARMATE ROMANE, reprezentata de MINISTERUL DE RAZBOI, nu avea cum sa arate mai bine decat clasa politica care incepe sa-si arate ,,muschii” si sa-si faca mendrele, de cele mai multe ori intr-un mod dizgratios. In ,,mandatul” CUZA, se perinda la conducerea ministerului 4 ministri dintre care ultimul il tradeaza pe DOMNITOR, facand partasi la tradare si o parte a ofiterilor tineri ai ARMATEI ROMANE. Dupa venirea lui CAROL I, sub titulatura de ,,domnitor”, intre 1866-1877, se perinda in fruntea institutiei patru ministrii, din care trei cu cate doua mandate. Durata unui mandat a fost de sub un an si a fost data de certurile si scandalurile permanente intre protagonistii celor doua partide: liberali si conservatori.
Perioada se remarca prin adoptarea a altor doua LEGI DE ORGANIZARE ALE ARMATEI, in anii 1868 si 1872. Aceasta din urma, ramanand tributara ,,modelului” frantuzesc, specifica ca ARMATA are in compunere urmatoarele ,,arme”: – infanterie, cavalerie, artilerie, geniu, marina/flotila si trupe de administratie. Se maresc efectivele armatei si se incearca o dotare cu armament, in special artilerie luata din GERMANIA. Aceste directii se pastreaza pana la 1877, la RAZBOIUL DE INDEPENDENTA, cand ARMATA ROMANA are un efectiv, instruire si dotare care se apropiau de armatele vremii, inclusiv cu ,,inamicul” reprezentat de ARMATA OTOMANA, si mult mai disciplinata si organizata decat ARMATA TARISTA, inclusiv la nivelul comenzii in timp de razboi. Carentele, pe langa cele de dotare, mai ales la nivelul armamentului individual, se mentineau in serviciile de aprovizionare si medicale, care nu se ridicau la nivelul cerintelor fortelor luptatoare, de unde si marile pierderi umane ca rezultat al luptelor, dar mai ales a bolilor.
INCERCAREA DE INTRODUCERE A ,,MODELULUI” PRUSAC – CONSECINTE
Dupa ,,aducerea” in tara a lui CAROL I, ca ,,domnitor”, acesta incerca sa schimbe ,,modelul” de armata, dupa cel GERMAN/PRUSAC, cel mai avansat din EUROPA. Incecarea de modernizare se loveste de imobilismul si prostia ,,elitei” militare, in continuare slab pregatita, intr-o proportie ingrijoratoare, rezultatul fiind o ,,struto-camila”. Modelul prusac se baza pe o disciplina ferma, pregatire intensa, dotare corespunzatoare scopurilor urmarite si conducerea executata de un corp ofiteresc competent, necorupt. Acesta a fost verificat in lupta si s-a dovedit eficient, inclusiv impotriva FRANTEI in 1870-1871.
Modelul francez, opus celui prusac, a avut ca rezultat o pregatire slaba a trupei si comenzii, fanfaronada si coruptie, dotare necorespunzatoare. Corpul de comanda al ARMATEI ROMANE, incepand cu MINISTERUL DE RAZBOI, care trebuia sa ,,dea tonul” dupa 1870, se dovedeste reticent la adaptarea ,,modelului” prusac, de succes. Motivele tin de la nestiinta, lene si autosuficienta la prostie, ,, modelul” frantuzesc fiind mult mai lejer, disciplina mai putin stricta, dispretul fata de ,,regula” devine omniprezent, domnia albitrariului devenind ,,regula” (obicei impamantenit din domniile fanariote) . Promovarea nu se face dupa merit, ,,ocuparea” unor functii in comandamente, si mai ales in BUCURESTI, se face arbitrar, pe baza de relatii si coruptie, prin ,,cumpararea” acstora. Aceste ,,tare” preluate din mediul politic de sorginte greco-fanariota creaza multe nemultumiri si frustrari in randul ofiterilor, duc la slaba pregatire a acestora si a trupei, ARMATA, de sus si pana jos, nefiind pregatita pentru un viitor razboi. In multe cazuri ,,trupa” era folosita la munci agricole, pe mosiile boieresti, ,,boieri” care erau si ,,oameni politici”. Toate aceste ,,muntenisme” (politica de centralizare excesiva, care este evidenta si acum. Totul la BUCURESTI, de unde si coruptia endemica- obiceiuri greco-fanariote) vor avea consecinte nu atat de evidente in 1877, dar grave, daca nu catastrofale, la inceputul secolului urmator.
EVOLUTIA MINISTERULUI DE RAZBOI
Incercarea de introducere a ,,modelului” prusac in organizarea, dotarea si instruirea tinerei ARMATEI ROMANE, gaseste ,,opozitie” pasiva la nivelul MINISTERULUI DE RAZBOI, care nu agrea schimbarea, personalul neintelegand ca acesta reprezinta viitorul. Din cauza acestui fapt nu are loc o schimbare fundamentala nici la nivelul acestuia, nici in organizarea celorlalte structuri ale ARMATEI ROMANE, ne mai amintind de pregatirea profesionala. Ministerul ramane in linii generale cu aceeasi organizare de baza, la care se adauga, in 1875, INSPECTORATUL GENERAL AL SERVICIULUI SANITAR AL ARMATEI.
Pe langa MINISTER functioneaza, ca rezultat al Constitutiei din 1866, un ,,COMITET CONSULTATIV GENERAL”, cu atributiuni in conducerea si administrarea armatei. Tot acum se formeaza ,,CONSILIUL SUPERIOR DE INSTRUCTIE”. Dupa 1871, cele doua structuri au sase ,,sectii” structurate pe arme si servicii, cu responsabilitati teoretice atat in armata permanenta, cat si in cea teritoriala si militii. Impactul acestor schimbari asupra gradului de instruire a ARMATEI permanente si ,,de rezerva” a fost aproape nul, in comparatie cu ceea ce se intampla in armatele din imediata vecinatate, viitoare ,,inamice”. La cele trei ,,Comandamente teritoriale” existente se adauga al patrulea, la GALATI. STATUL MAJOR GENERAL ramane cu aceeasi organizare de la constituire, modificarile survenind cu prilejul razboiului.Cu toate ca cele doua ,,modele” – francez si prusac- aveau structuri de informatii ,,despre inamic”, ARMATA ROMANA ramane opaca. MINISTERUL DE RAZBOI nu se arata ,,interesat” de acest ,,instrument”, de a-ti cunoaste viitorul inamic inainte de al intalni pe campul de lupta. Acest lucru ,,ne va costa” atat in negocierile cu RUSIA, in ducerea razboiului, dar mai ales dupa incheierea acestuia (,,pacea” de maniera ruseasca, de la ADRIANOPOLE).
STRUCTURA ARMATEI
Constitutia din 1866, in art.118, pune bazele unei armate populare: – ,, Tot romanul face parte din armata regulata, sau din militii, sau din garda cetateneasca, conform legilor speciale” (conceptul a fost preluat in 1968). Astfel, ARMATA ROMANA, isi mareste efectivele, numarul si categoria unitatilor, dupa cum urmeaza: – 8 R.I, fiecare cu 4 B.I, pe 5 Cp, din care una de rezerva, R. de ,,Linie”, teritoriale, sunt organizate pe 2B. si o Cp. de rezerva. Artileria se mareste la 4 R. Art., unul organizat pe trei divizione, cu 3 Bt., doua organizate direct pe 3 Bt, iar un altul pe doua Bt., cu sase piese. Celelalte Bt. aveau 4 tunuri. In 1872, pe langa R.2 Art. s-a infiintat o baterie ,,calareata”. Acest ,,model” se generalizeaza din 1876 si la celelalte R. In 1877, se adauga acestora inca doua R. Art., cu 2 Dn (divizion) fiecare, cu 6 Bt., cinci montane si una calareata. In 1874, trupele de pompieri din BUCURESTI, IASI si resedintele de judet sunt transformate in unitati de artilerie, subordonate MINISTERULUI DE RAZBOI. Reorganizarile, aproape anuale, date si de introducerea tunurilor germane, din otel, cu teava ghintuita, fac ca aceasta arma, la 1877, sa insumeze 24 Bt, cu 144 guri de foc, fiecare R. avea un efectiv de 499 soldati, 28 ofiteri si un numar de 527 cai.
Arma geniu suporta reorganizari incepand cu 1866, initial se desfiinteaza R. Ge, trupele ramanand cu 4 Cp. si una de pontonieri. In 1868 se infiinteaza un alt B. Ge., in compunerea caruia apare o Sectie de telegrafie, la care, in 1874 se adauga o Cp. de minari. Efectivele totale ale genistilor se ridicau la 497 soldati, condusi de 23 ofiteri. Trupele de administratie sunt slab dezvoltate, acestea fiind organizate pe corpul ofiterilor de administratie, cu o Cp. lucratori de administratie, escadronul echipajelor de teren, la care se adauga o Cp. sanitara. Aceasta era organizata in Serviciul ambulantelor cu 54 medici, 16 farmacisti si 7 veterinari. In total ,,administratia” insuma 356 de soldati si 7 ofiteri, la o armata mobilizata de 120.000 oameni.
MARINA MILITARA isi pastreaza denumirea initiala de ,,CORPUL FLOTILEI” care, in 1867, se muta la GALATI, organizata pe ,,doua companii” si ,,stat major”. In dotare intra, in 1866, navele ,,STEFAN CEL MARE”, canoniera ,,FULGERUL”, in 1873, torpilorul ,,RANDUNICA”, in 1874, nava cu vele, ,,LEBADA”, construita la GALATI in 1876. RAZBOIUL DE INDEPENDENTA ,,prinde” ,,CORPUL FLOTILEI” cu un efectiv de 186 mateloti, 20 ofiteri si 20 civili. La declansarea razboiului, aceasta se ,,refugiaza” pe SIRET, fiind ,,preluata” de rusi, romani ramanand doar mecanicii. Aceasta situatie este neclara in istoria marinei, ca multe altele (mai ales cine a acceptat ,,preluarea”), comanda romaneasca fiind preluata in 1878.
Justitia militara se subordoneaza MINISTERULUI DE RAZBOI, organizata in ,,CONSILII DE RAZBOI” la resedintele comandamentelor teritoriale, si ,,CONSILIU DE REVIZIE” la MINISTER. In timpul razboiului apar ,,PRETORII” = judecatori cu jurisdictie asupra ,,civililor” care insoteau trupele pe front, si care isi extind atributiile si asupra ,,civililor” rusi care insoteau armata tarista, cei ce erau caracterizati de aceleasi ,,obiceiuri civilizatoare”.
In campania din 1877, ROMANIA avea un efectiv de 120.000 oameni impartiti in ,,ARMATA DE OPERATIUNI”, comandata de gl. ALEXANDRU CERNAT, cu un efectiv de 43.414 militari, 7.170 cai si 110 tunuri, si ,,CORPUL DE OBSERVATIE” cu 11.380 militari, 1.350cai si 70 tunuri. In luptele de la PLEVNA se constituie ,,ARMATA DE VEST”, condusa de CAROL I, unde, alaturi de rusi, romanii contribuiau cu 3 D. (divizii). Diferenta pana la 120.000 oameni, aproximativ 65.000 oameni, se regaseste in trupele teritoriale si militii, desfasurate pe teritoriul national, pregatite sa lupte ,,nu cu turcul, ci cu rusul”, daca acesta, cum ii statea in obicei, uita ,,adresa” din MAMA RUSIE. Acest lucru era sa se intample dupa ADRIANOPOLE, rusii, dupa ce au scapat de bataia turceasca, meritata de altfel, voiau sa desfiinteze/dezarmeze ARMATA ROMANA si sa ne ocupe. NICI INTR-O MIE DE ANI, ROMANII NU SE VOR ,,INCREDE” IN RUSI.
ARMAMENT
Dotarea cu armament nu a cunoscut o imbunatatire semnificativa. Ca armament individual de infanterie, in afara revolverelor + sabie, pentru ofiteri si acelorasi sabii pentru cavalerie, pustile sunt cele de dinainte de 1866, inferioare atat celor turcesti, mai ales ca distanta de tragere si rapiditatea de a incarca, cat si a celor rusesti. Singura inbunatatire o reprezinta materialul artileristic care se ,,imbogateste” cu tunurile germane KRUPP, din otel, cu teava ghintuita, dar cu ,,tragere lenta”. Acest ,,obicei” de a lasa ARMATA ,,in c…ul” gol, ne va mai urmari si in urmatoarele doua secole, cu doua exceptii: – perioada ,,rosie” si cea de culoare incerta, de acum.
FINANTAREA MINISTERULUI DE RAZBOI
,,Finantele” ROMANIEI, in aceasta perioada, sunt mai mult decat slabe, refuzul explicit al FRANTEI si apoi al ANGLIEI de a ne ,,credita”, fac ca noul stat sa apeleze la credite particulare. Refuzul celor doua tari este dat din ,,credinta” lor intima ca acest stat, la GURILE DUNARII, va avea ,,viata scurta”, din cauza intereselor celor trei imperii care o inconjurau. Obtinerea de catre STAT a celor doua imprumuturi STERN si OPPENHIM, banci particulare, cu dobanzi ,,camataresti”, a avut totusi un lucru pozitiv, acela ca ,,ne-a deschis” portile altor institutii de creditare europene, tot cu dobanzi de 12-14% (gen CATU), de unde incepem sa ne imprumutam. Acum STATUL se imprumuta si de la particulari, pana la 150 de lei, inclusiv de la camatarii bucuresteni, precum CONSTANTIN BOTEANU. Inexistenta unei banci centrale, face ca ,,finantele” tarii sa fie in ,,neoranduiala”. Inflatia creste galopant, pe fondul imprumuturilor si a dobanzilor. Deficitul se ocopera prin ,,bilete ipotecare” in suma de 26.260.000 lei. Un ,,leu”, in ,,afara”, era cotat la 15-20 bani, iar in tara era cotat, chiar de stat, la 7-10 bani. Un oficial al timpului, declara ca: ,,…nicaieri nu am gasit faliment, doar o dezordine de speriat…”.
Bugetul, pe hartie, al ARMATEI, era de 13 milioane de lei, total insuficient pentru ducerea unui razboi, mai ales cu ,,otomanii”, mai tarziu, posibil si cu rusii. MIHAIL KOGALNICEANU face apel la donatii publice pentru dotarea ARMATEI, fiecare judet contribuind cu bani pentru 2000 de pusti ,,PEABODY”, americane, nu ultimul model care era in dotarea turcilor, sub denumirea de ,,PEABODY-HENRI sau MARTIN- HENRI), cu incarcare rapida si ,,bataie” de 1000 m, fata de modelul detinut de romani, de 600 m. Judetele DOROHOI si BOTOSANI au strans mai multi bani (60 de lei era costul unei arme). Pentru finantarea razboiului se anuleaza tributul platit la turci, de 914.000 lei, care trece in bugetul ARMATEI. Donatiile romanilor, inclusiv ardeleni, se ridica la 9.247.000 lei, in aur. Se doneaza alimente, 8.000 capete de vite, bandaje etc. STATUL trece la rechizitii prin confiscarea a 59.000 capete de vite, 30.000 to. alimente, furaje etc. Acestea erau ,,platite” cu ,,hartie= bilete ipotecare”, pe care inflatia generalizata le anuleaza valoarea. Tot ,,populimea” suporta costul razboiului, ,,boierimea” avea ,,arici” in punga.
In total, ROMANIA cheltuie 100.000.000 lei/aur pentru a-i scoate pe ,,rusi” din ,,rahat”, contributia ARMATEI ROMANE nefiind recunoscuta de catre aroganta tarista. De amintit ca, la ,,trecerea” prin PRINCIPATE, armata tarista a vrut sa ne mai ,,traga o teapa”, pe langa ,,necuvintele” facute, platind bunurile pe care le cumparau cu ,,bonuri/hartii” fara valoare, nerecunoscute de STATUL ROMAN. Recuperarea datoriilor facute de rusi a ramas neclara dupa 1878. Lipsa unui serviciu de informatii structurat si operativ, face ca MINISTERUL DE RAZBOI, si prin el GUVERNUL ROMAN, sa nu stie, inainte de declansarea razboiului, ca rusii si-au planificat si premeditat actiunile de ocupare a TARII. Ne ,,revenim” la CONGRESUL DE LA BERLIN, care consfinteste INDEPENDENTA si unde cuvintele rostite de BRATIANU si KOGALNICEANU, au fost auzite, dar nu ascultate.
ASA AM CASTIGAT INDEPENDENTA, DAR AM PIERDUT JUDETELE DIN SUDUL BASARABIEI, IN FOLOSUL RUSIEI CARE OBTINE CONTROLUL LA ,,GURILE DUNARII”, CONSECINTE CE SE MENTIN SI ACUM (ucrainienii nu sunt ,,mai” buni ca ,,fratii” rusi, si vom ,,simti” acest lucru in viitor).
FINAL
Avand in vedere ca subiectul ,,MINISTERUL APARARII NATIONALE” este vast, cu multiple implicatii asupra formarii si existentei STATULUI ROMAN UNITAR, am impartit acest ,,articol” in mai multe ,,parti”, pentru a nu ,,scapa” nici un element important din evolutia acestei institutii pe parcursul a 159 de ani.
CONCLUZII
1 – Domnitorul CUZA, sprijinit de marii oameni ,,de stat” ai vremii, printe care MIHAIL KOGALNICEANU si ,,batranul” BRATIANU, nu numai ca a inteles rolul esential al ARMATEI in tanarul STAT, dar a si intreprins masuri de a se constitui, organiza si dota.
2 – Alegera ,,modelului” francez de organizare a ARMATEI, a fost (desi oarecum justificata) o EROARE STRATEGICA care ne-a ,,bantuit” pana in secolul XX.
3 – Existenta unei ,,clase politice” corupte si fara dragoste de tara, cu exceptia a catorva ,,oameni de stat”, a facut ca ARMATA ROMANA sa nu dispuna de resursele financiare si materiale, pentru a face fata viitorului si a deveni un factor de descurajare pentru ,,rauvoitori”.
4 – ROMANIA a avut NOROC (ca de atatea ori) de neintelegerile dintre puterile europene ale vremii, de a-i fi recunoscuta INDEPENDENTA ,, DE JURE”, dupa ce a obtinut-o, ,,DE FACTO”, pe campul de lupta, cu mari sacrificii umane: – 4.302 morti din care 408 ofiteri si 5 medici, 3.316 raniti si disparuti din care 700 ofiteri. La aceste pierderi se adauga 19.084 bolnavi din care 210 ofiteri si 74 medici. La acestea se adauga cele 100.000.000 lei aur care aproape a ,,bagat” ROMANIA in faliment. Ne va scapa BISMARK, dar nu ,,gratis”.
Sa auzim numai de bine!
P.C.
Nu uitati, ceea ce cititi este un pamflet, iar coincidentele cu realitatea trecuta sau imediata, sunt pur intamplatoare. Daca cineva (persoana fizica/juridica etc.) s-a simtit jignit/a, imi cer scuze anticipat.
Multumesc cititorilor! In astfel de vremuri, va doresc tuturor sa ramaneti sanatosi si optimisti! Si, ca de fiecare data, imi cer scuze pentru eventualele greseli de redactare.
Sa va fie de folos!
VA URMA