MINISTERUL APARARII NATIONALE
PARTEA a II-a
MINISTERUL DE RAZBOI INTRE 1877- 1916
,,PREGATIREA” DEZASTRULUI MILITAR
Daca perioada ,,CUZA” si prima parte a ,,domniei” lui CAROL I, pregatirea ARMATEI, prin grija MINISTERULUI DE RAZBOI, s-a ridicat la un standard satisfacator atat ca dotare, cat si ca instruire (confirmat de ,,examenul” dat in RAZBOIUL DE INDEPENDENTA), dupa 1880 incepe ,,decaderea”. Aceasta ,,decadere” nu i se poate imputa ARMATEI, ca institutie fundamentala a tanarului stat, ci celor doua partide: – liberal si conservator, a politicianului si functionarului corupt, ,,croiti” dupa modelul greco-fanariot, care ,,populau” guvernul si administratia, atat centrala, cat si locala. De acest model nu a scapat nici MINISTERUL DE RAZBOI, de la ,,MINISTRU” pana la ultimul contopist ,,catarat” pe un scaun din institutie.
ROLUL JUCAT DE MARTAFOIUL CU ,,FONCTIE”, IN DEZASTRUL MILITAR DIN 1916
Un traitor al epocii, cunoscator al metehnelor vremii, descrie astfel ,,functionarul„ dambovitean, ,,descalecat” din FANARUL ISTAMBULULUI : ,,Din cauza moravurilor orientale si a politicianismului, majoritatea functionarilor nostri nu imbratisasera cariera ca vocatie si merit, ci cu sprijinul acestui politicianism, avansand prin servilism si hatar. Fata de contribuabil, functionarul n-avea, nu o are de fapt nici azi, constiinta datoriei, neinteresand-ul decat sa se faca placut superiorului sau si a influentului ce-l sustine. Functia nu este o indatorire de implinit, ea este doar adapostul care sa-i asigure functionarului si familiei sale existenta si confortul.” Autorul continua: ,,Prin aceasta stare se ucide increderea contribuabililor in drepturile lor, iar functionarii devin niste paraziti, fara caractere, capabili doar de incurcaturi, deoarece sunt gata in orice moment sa se dezica, pentru a fi pe placul sefului inaintea caruia se afla.” (LUPU C. KOSTAKI – Memoriile unui Tradator, pag. 258)
Tot acelasi autor (pag. 242) descrie ,,politicianul” vremii ca ,,…arivisti si, ca toti cari vor sa parvie fara merit, sunt mai slugi decat slugile – adica adevarate lichele – „. Avand in vedere cele de mai sus, spuse de un ilustru inaintas, dintr-o veche familie boiereasca moldoveneasca, voi incerca sa descalcesc disolutia MINISTERULUI si, implicit, al ARMATEI ROMANE pana la dezastrul militar din prima parte a ,,MARELUI RAZBOI”. Acesta este prefigurat de cele doua ,,razboaie” balcanice, ROMANIA participand doar la al doilea, din 1913. Acest razboi, mai mult de ,,opereta”, a reprezentat de fapt ,,o plimbare” la sudul DUNARII, care a dus la pierderi importante de vieti, putine de glont, sub 100, dar 1600 soldati morti de holera, din 11.500 de bolnavi. De remarcat ca ministrul de atunci, HARJEU, a fost informat din 1912 de legatia de la SOFIA, privind evolutia holerei in BULGARIA, dar la ,,durut in fund”, neluand nici o masura de precautie, serviciile sanitare si logistice fiind o gluma, conform relatarilor ofiterilor, mai ales rezervisti participanti.
,,JOCUL” PARTIDELOR (GASTILOR?) POLITICE
In aceasta perioada, dupa ,,inscaunarea” noului domnitor, in persoana lui CAROL I, pana in 1870 se perinda la ,,conducerea” MINISTERULUI, 11 ministri din partidele parlamentare abia structurate, foarte ,,vocale” si cam atat. Erau la ,,moda” coalitiile de guvernare, ceea ce provoca o harmalaie continua intre ,,pateneri”, care se ,,faultau” cu orice prilej. Modelul s-a dovedit falimentar (ca si acum), rezultatele devenind vizibile dupa 1883, in tot spectrul societatii romanesti. Pana in 1916, ,,MINISTERUL” a avut ,,(ne)cinstea” sa fie condus de 21(?) de ,,ministri”. Majoritatea acestora au avut ,,mandate” de sub un an, iar altii cu ,,repetitie”, de cateva luni. Toata aceasta pleada politicianista, cu una, doua exceptii, nu numai ca au facut ,,nimic” pentru ARMATA ROMANA, ci mai grav, au dus la regresul acesteia. ONISIFOR GHIBU (n.1883, d.1972 – SIBIU)) caracterizeaza mascarada politica de atunci, aceeasi ca si astazi: ,,…n-am fost nici romani, nici crestini, nici oameni.”
CONTRIBUTIA NEGATIVA A REGELUI
Un rol important, daca nu determinant, in acest haos administrativ in conducerea MINISTERULUI DE RAZBOI, l-a avut CAROL I care, profitand de prevederile CONSTITUTIEI din 1866, pe care tot el le-a impus, se implica in viata politica interna si, copiind modelul englezesc, impune bipartidismul, reducand spectrul politic intern la doua partide: – ,,Conservator”, condus de LASCAR CATARGIU (1880) si ,,Liberal”, condus de ION C. BRATIANU, zis si ,,MARELE VIZIR” (1875), pe care ,,le chema” alternativ la guvernare. Pana in 1912, Regele interzice, practic, participarea la guvernare a altui partid. In acel an, din cauza haosului ,,politic”(?) intern se ,,aduce” la guvernare partidul lui TAKE IONESCU( un ,,fel” de Rares Bogdan actual), denumit ,,conservator-democrat”. Acest mod de a conduce viata politica interna s-a dovedit nociv in ceea ce priveste MINISTERUL DE RAZBOI si ARMATA ROMANA. De remarcat ca, modelul ,,CAROL I”, ,,de jucatori”, a fost preluat de ultimii doi ocupanti ai scaunului de la COTROCENI, care au purtat/poarta ,,ilegal” denumirea de ,,PRESEDINTI”. URMARILE LE VEDEM TOTI.
Pentru a exemplifica cele scrise mai sus, o sa prezint doua ,,cazuri” de ministri portretizati de contemporani, dupa cum urmeaza: ,,… un bleg, o stafie in doliu, infasurat, din crestet pana in calcaie, in negru. Chiar cand vorbea, HARJEU nu misca nimic, nici din gura, nici din ochi, nici din maini, si nimeni nu isi putea da seama daca impresionanta lui imobilitate era din cauza confruntarii cu o mare durere (isi pierduse sotia) sau a unui inceput bine caracterizat de scleroza generalizata” (spusele apartin lui CONSTANTIN ARGENTOIANU, care il descrie pe gen. si ,,politruc” CONSTANTIN HARJEU, ministru intre anii 1912-1914, 1918, pana in oct.). In perioada de pana la inscaunarea lui CAROL I ca ,,rege”, ROMANIA ,,se bucura” de a fi condusa de peste 30 (treizeci de guverne), de la liberali la conservatori, in ,,epoca regala”, pana in 1918, de alte 49 (patruzeci si noua) de guverne care aveau ca ,,prim-ministri” aceleasi personaje politice anoste si lipsite de o minima viziune asupra evolutiei evenimentelor internationale de sfarsit de secol si intrarea in noul veac, al XX-lea. Aceste personaje il includ si pe fiul ,,MARELUI VIZIR”.
De o alta descriere pitoreasca facuta de un confrate din opozitia conservatoare, s-a bucurat in epoca si ION I.C. BRATIANU (cu studii ,,incurcate”, ajunge foarte greu inginer, fara sa profeseze). Ministru de razboi, intre 1914- 1916, inlocuit de fratele lui VINTILA, pana la retragerea in MOLDOVA, 1917, descris si el ca : ,,… un inginer care ,,… ar tine pusca invers…” . ION era portretizat astfel: ,,… fara munca, fara studii si fara o inteligenta sa depasesca media romanilor… idealul national il cunoaste numai de la intrunirile opozitiei de rasturnare a guvernului … are o mare grija: partidul sa stea cat mai mult la putere pentru a putea profita de toate avantajele materiale… face pe marele diplomat si ai lui il considera genial…” , autorul continua: ,,…fara nici un merit, nici o fapta de seama savarsita nu-l indica la aceasta pozitie (presedinte liberal) nici ca inginer, sef de sectie pe linia BACAU-ROZNOV, nici ca ministru al lucrarilor publice, nici ca ministru de interne (1907). Caracterizarea se incheie prin: ,, … are insa o mare calitate – nu vorbeste si este perfect bizantin…” Sigurura ,,calitate” recunoscuta in epoca, era aceea ca era ,,…fiul marelui sau parinte…” ( LUPU C.K., pag. 181-200).
Avand in vedere aceasta diversitate de personaje, in marea lor majoritate de o calitate indoielnica, din fruntea MINISTERULUI, ARMATA ROMANA nu avea cum sa o duca bine. ,,Programele” (mult spus) de inzestrare a ARMATEI, daca au existat in epoca, nu se concretizeaza, ARMATA ramane, in proportie de peste 90%, cu armamentul cu care s-a purtat RAZBOIUL DE INDEPENDENTA. Totul decade, inclusiv instruirea militarilor si capacitatea de comanda a corpului ofiteresc, incepand cu MARELE STAT MAJOR, trecand pe la categoriile de forte, pana la ,,talpa” ostirii. In ARMATA, nivelul de pregatire al corpului ofiteresc si de comanda decade, iar disfunctionalitatile semnalate de fosta ,,misiune” franceza, de dupa 1860, se accentueaza. Conducerea MINISTERULUI si a ARMATEI ROMANE, se identifica cu ,,modelul” politicianului si functionarului autohton: – corupt, ingamfat, vocal, fanfaron, fara a spune nimic. PROST SI FUDUL.
TRIPLA ALIANTA – 1883
Pentru a contrabalansa pericolul permanent reprezentat de RUSIA TARISTA, si invatand din marile greseli diplomatice si de viziune politica din pregatirea si ducerea RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA, cativa politicieni romani incearca crearea de aliante care sa excluda RUSIA. ION C. BRATIANU, PETRE CARP (nu il adaug pe TITU MAIORESCU care era agent platit austro-ungar si ,,manevra” in interesul imperiului), se orienteaza catre GERMANIA si AUSTRO-UNGARIA. Pentru pregatirea aliantei, CAROL I, intreprinde vizite la BRESLAU, unde se intalneste cu kaiserul WILHEM I, si la VIENA, unde este primit de FRANZ JOSEPH. In vizita de la BUDAPESTA, CAROL I, nu dadea nici un fel de bacsis. Era felul Regelui de protest impotriva prigoanei romanilor din TRANSILVANIA .
SCURTA DIGRESIUNE VIS-A-VIS DE CAROL I FATA DE ROMANII TRANSILVANENI SI PREZENT
Daca dorim sa actualizam informatia privind grija REGELUI CAROL I (era ,,neamt„, nu ,,sas”) de a nu jigni sentimentele nationale ale romanilor ardeleni acum mai bine de de 138 de ani, in zilele noastre, pe un alt ocupant de ,,TRON„, dar din DEALUL COTROCENILOR, il doare ,,la palarie” de sentimentele romanilor ardeleni. Astfel, ,,ocupantul” nu gaseste, in plina mascarada politica damboviteana si a exploziei preturilor, decat sa participe la dezvelirea, la SIBIU, a statuii fostului Guvernator al TRANSILVANIEI – SAMUEL VON BRUKENTHAL. Acesta, prin interzicerea recrutarii iobagilor romani, care astfel deveneau ,,liberi”, in regimentele de granita, masura initiata de IMPARATEASA MARIA TEREZA, in 1761 (infiintarea Regimentului 2 graniceri NASAUD la 1764, si Regimentului 1 ORLAT, in 1765), continuata de succesorul acesteia – IOSIF al-II-lea, a fost ,,scanteia” (alaturi de tolerarea multor altor abuzuri ale nobilimii maghiare asupra romanilor) RASCOALEI lui HORIA, CLOSCA si CRISAN, din 1784. Mai mult de atat, ,,baronul” BRUKENTHAL, fara acceptul initial al VIENEI, ordona reprimarea, urmata de executarea ,,fruntasilor” acesteia, prinsi in stil inconfundabil romanesc- prin TRADARE. Pentru aceasta ,,fapta”, IOSIF al -II-lea, la 1787, il va demite din functia de ,,Guvernator”, functie in care a fost numit de catre MARIA TEREZA (fiind singurul ,,sas” numit in aceasta functie) in 1780. ,,Degradarea” ii aduce si scaderea veniturilor de la 24.000 galbeni aur, la o pensie anuala de 4.000 galbeni aur.
Pentru cei care nu stiu, ,,COMUNISTII”, in filmul ,,HORIA”, proiectat pe ecrane in 1984, in regia lui MIRCEA MURESAN, scenarist TITUS POPOVICI (cunoscut ca nu iesea din ,,linia partidului”), la 200 de ani de la RASCOALA, nu il ,,pomenesc” pe… BRUKENTHAL, din aceleasi motive ca si cele ale lui CAROL I, la care se adauga si existenta muzeului din SIBIU, nationalizat in 1948. Acum, asa numita ,,Administratie Prezindentiala” (a cui o fi, ca a noastra nu…) comunica ca evenimentul de la SIBIU: ,,NU SE INSCRIE IN CATEGORIA INFORMATIILOR DE INTERES PUBLIC”. Cred ca trebuie sa adauge ca, doar in ,,interesul” altui personaj care se inscrie ,,manusa” in conceptul ,,analfabetism functional” – RALUCA T, prezenta la eveniment. EI INTRE EI.
DACA TOT AU DORIT ACEASTA STATUIE IN FATA MUZEULUI DIN SIBIU, PUTEAU SA PUNA SI O PLACUTA PRIVIND IMPLICAREA ,,GUVERNATORULUI” IN REPRIMAREA RASCOALEI LUI HORIA, PE CARE SA SCRIE, CONFORM ADEVARULUI ISTORIC, CA ERA SI ,,ANTI-ROMAN”. SAU ERA PREA MULT? CAND O SA-I RIDICE STATUIE ,,ACTUALULUI” (ca e primul ,,sas” la Cotroceni), CE O SA SCRIE?
REVENIRE LA ,,SUBIECT”
Cu acest prilej se stabilesc principiile viitorului tratat care va fi negociat de ION C. BRATIANU, dupa vizita acestuia la GASTEIN, unde s-a intalnit cu BISMARK. Parafarea intelegerii a avut loc la VIENA, in 1883, prin semnarea documentelor de catre ministrul roman de externe – D.A. STURDZA (Constitutia nu ii permitea regelui sa semneze tratate) si cel al dualismului – GUSTAV von KALNOKY. Tratatul este secret, pentru a nu leza sentimentele romanilor ardeleni, de el aveau cunostinta doar cativa ministri si nu a fost ratificat in PARLAMENT. Ziarul conservator ,,TIMPUL”, care il avea ca membru fondator pe MAIORESCU (agent austriac), ,,scapa” in paginile sale unele aluzii la tratat, fapt care duce si la o audiere in Parlament, a lui BRATIANU, care nu recunoaste tratatul, declarand ca este doar o ,,apropiere” a ROMANIEI de GERMANIA si AUSTRO-UNGARIA.
Tratatul cuprindea un preambul si sapte articole. Art. 2 prevedea ca AUSTRO-UNGARIA sa acorde ajutor ROMANIEI, in cazul ca va fi atacata, subintelegandu-se de catre RUSIA (fara a fi stipulat in text numele de RUSIA, la opozitia lui BISMARK, care avea relatii bune cu IMPERIUL TARIST), iar dualismul primea ajutor daca era atacat de aceeasi RUSIE TARISTA. In document este trecut, ca atacator ,,… unul din statele limitrofe ROMANIEI…”, aici intelegandu-se si SERBIA. Art. 5 prevedea ca durata intelegerii era de cinci ani, putand fi reinnoit. A doua zi, la acesta intelegere adera si GERMANIA. Problemele militare urmau sa fie reglementate de o conventie separata (la care documentele dipomatice nu fac referire). GERMANIA, initiatoarea de fapt a ,,TRIPLEI ALIANTE” (se adauga ITALIA in 1882), prin tratatul secret cu AUSTRO-UNGARIA din 1879, urmarea izolarea FRANTEI, iar dualismul castiga un puternic aliat impotriva IMPERIULUI TARIST, care incepe ,,sa se uite” insistent in BALCANI (SERBIA).
CE A INTELES ,,CLASA” POLITICA SI CAROL I ?
Parafarea Tratatului a indus in mentalul si asa subdezvoltat al clasei politice care se tot ,,rotea” la putere, dupa vointa Regala, ca simpla existenta a acestuia ii scuteste de a mai investi in apararea tarii, bugetele destinate apararii scazand in fiecare an( fenomen care se repeta dupa aderarea la NATO). Astfel, dupa 1884, ARMATA ROMANA nu a mai reprezentat un obiectiv prioritar pentru guverne (?), asa ca numeau in functia de ministru, de regula pe cel mai ,,nepregatit/prost” din ,,gasca” numita partid. Evolutia sistemului militar este extrem de lenta, conceptia politicienilor este emblematica prin spusele unuia care a ajuns Ministru in 1901, si care justifica lipsa de finantare prin: ,,…decat o mare ostire nepregatita, este mai bine sa avem una de 100.000 de oameni, mai bine pregatita…” . ,,Zicerea” apartine lui DIMITRIE A. STURDZA, cel care ,,aterizase” la aparare, dupa ce a semnat tratatul cu TRIPLA ALIANTA si a avut ca rezultat o ARMATA ROMANA de 100.000 de oameni, nepregatita si neechipata, cu sodatul-taran avand ,,nadragii rupti in c…r”, nehranit si de care isi batea joc corpul de comanda, analfabet in proportie de 90%, care nici macar nu avea ,,uneltele muncii”, adica arme. Situatia critica este scoasa in evidenta in 1907, cand ,,ARMATA” formata din tarani analfabeti, era sa fie invinsa de ,,niste tarani”, tot anafabeti, flamanzi ca si primii, inarmati cu furci si coase. Bineinteles, dupa degrigolada numita ,,Al doilea razboi Balcanic”, martafoii din gastile de la guvernare se agita in presa si Parlament, dar nu invata nimic.
VICTIMA ,,SISTEMULUI” – MINISTERUL DE RAZBOI
Legislatia militara progreseaza lent, CAROL I, sub influenta germana, in 1884 ordona construirea ,,centurii” de fortificatii a Capitalei, care se va dovedi ,,perfect” inutila la predarea BUCURESTIULUI catre armata germana. Aceste ,,forturi” se vor dovedi utile pana astazi, doar ca locuri de depozitare. Tot in aceeasi perioada se trece la fortificarea ,,liniei” FOCSANI-NAMOLOASA- GALATI, care se va dovedi utila atat in 1917, 1944, cat si in toamna lui 1968 (- acum taranii din zona, odata cu ,,recuperarea” pamantului s-au trezit in ograda si cu cazemate, unde se depoziteaza legume). In 1883 se legifereaza infiintarea ,,COMITETULUI PENTRU INFANTERIE SI CAVALERIE”, ,,…cu competente pe organizare, serviciu, regulamente, disciplina, instructie, echipament si regimul de administrare interioara„. In practica, activitatea ,,comitetului” se va dovedi nula, nimic din atributiuni nu se vor concretiza ,,la trupa”. Urmeaza un sir de reorganizari ale ARMATEI, de asa maniera incat nu se termina ,,o reorganizare” si incepea alta (procedeu repetat dupa 1991), astfel ca nimeni nu mai stia de care structura apartine. Se desfiinteaza diviziile teritoriale, se trece la organizarea pe Corp de ARMATA, cu alte ,,divizii”, denumit si ,,ACTIV”, la 1 aprilie 1883. Acesta subordoneaza 2 D.I., 1 Bg. Calarasi, 1 Bg. Art, 1 B.Ge. si 1 escadron ,,de teren”, care si ele se vor modifica. Bugetul din 1889-1890 prevede ca la R. Dorobanti, care formeaza ,,baza” militiei teritoriale, sa se infiinteze 2 Cp. de instructie permanente pentru a forma ,,gradati”. Ideea nu a fost rea, dar, ,,dambovitean”, nu se finalizeaza.
La inceputul anului 1884, se reorganizeaza MINISTERUL DE RAZBOI pe ,,DIRECTII”, fiecare fiind destinate unei ,,arme”. In 1889 se infiinteaza ,,SCOALA SUPERIOARA DE RAZBOI”, si tot acum se promulga Legea organizarii MARINEI MILITARE, care modifica Legea din 1886 pentru organizarea FLOTEI si a PORTURILOR, initiata de ministrul de la acea vreme gl. A. ANDREESCU. Dupa aceste ,,reorganizari” ale marinei, in 1898, apare o alta ,,Lege” destinata aceleiasi categorii de forte, al carei regulament de aplicare va vedea lumina zilei secolul urmator… in octombrie 1912. In anul 1908, se abroga Legea organizarii armatei din 1868, cu o alta Lege, care, modelul fiind deja patentat, va suferi o noua modificare in 1913, dupa ,,succesurile” din BULGARIA. Pana ce noua lege se va pune in practica, razboiul incepe, politicienii ,,vorbesc vorbe” iar taranul-sodat roman moare.
In intervalul 1883-1916, toate reorganizarile succesive ale ARMATEI si ale categoriilor de forte, la intervale de 1-2 ani, introduc confuzie in corpul de comanda, reduc eficienta instruirii si asa deficitara a tupei, nu mai au loc ,,exercitii de razboi”, incepand de la esalonul batalion, nu se cunosc conceptele de ,,cooperare” inter-arme, nu au loc exercitii de tragere reala de artilerie, care sa simuleze scenarii credibile de lupta.
PRIMA ,,VICTIMA” – BUGETUL APARARII
Incepand cu 1884, ,,bugetul” scade constant, valoarea lui reala este ,,roasa” de rata inflatiei, denumita in epoca ,,agiu”, de 20-22,5 %. O mare influenta in instabilitatea financiara l-a avut si infiintarea BANCII NATIONALE, precum si ,,politicienii” liberali. Infiintata ca institutie de drept privat (director EUGENIU CARADA, care nu era ,,de meserie”), si-a bazat rezervele pe sistemul bimetalist, aur-argint, in conditiile cand rezervele ei in aur erau ,,zero”. In epoca se aprecia ca: ,,Aurul disparuse, stocul de argint se micsorase, hartia ipotecara ( tiparita la PARIS. Inca nu era inventat ,,CIOLOS”) luase locul principal in tezarulul bancii. Cu acest procedeu, biletele bancii se depreciaza si tara suferea de agiu de 20-22,5 %.” La noi, BNR-ul, atunci ca si mai tarziu (amintiti-va anii ’90, cu ,,MANOLE” la carma si cu plangaciosul STOLOJAN la finante, cand se ,,confisca” valuta doar de la ,,populime” si societatile de stat. Masura a reprezentat inceputul dezastrului economiei nationale), in loc sa fie barometrul de echilibru al creditului satului, contribuia la discreditarea monedei nationale prin ,,….masuri gresite de manipulare, ce nu au lipsit, care au provocat agiul…). Astfel leul este cotat la 7-10 bani, pana aproape la sfarsitul veacului. Situatia financiara se stabilizeaza dupa 1894, cand se adopta etalonul aur, dupa un imprumut german de 100 miloane lei aur, negociat la BERLIN de conservatorul P.P. CARP cu BISMARK. Costurile imprumutului l-a suportat tot ,,populimea”, STATUL ROMAN, la ,,sugestia” lui BISMARK (FRANTA si ANGLIA au spus ,,pas”), preluand actiunile unei societati berlineze – STROUSBERG, care executa lucrari C.F. (ROMAN- VARCIOROVA) si intrase in faliment, generand pagube enorme, actiunile acesteia scazand cu 52%. Nimic pe gratis. Se regandeste de catre conservatorii sistemul de impozitare ( inlocuind ,,impozitele” lui TITULESCU, care era ,,paralel” cu finantele) care, totusi, nu reprezenta o ,,revolutie” fiscala.
In acest fel, intre 1884 si 1913, bugetul armatei variaza in jurul sumei de 60.000.000 – 73.000.000 in 1913, iar prin existenta ,,agiului”, real era de 70% din aceasta suma, care era si prost gestionata. La ,,trupa” nu ajungea mai nimic. Sodatul roman era obisnuit cu foamea de acasa. Dupa ,,socul” din razboiul Balcanic, prin numirea ca ministru a lui ION I.C. BRATIANU, in 1914, bugetul incepe sa creasca, ajungand in 1916 la 115.000.000 lei (18%) din Bugetul Statului, dar banii nu se mai puteau cheltui pe dotare si instruire. BRATIANU initiaza patru programe de inzestrare, care au ramas doar ,,pe hartie”. Se dorea achizitia a 200.000 pusti, 134 mitraliere, 582 pusti mitraliera, 40.000 carabine, 45.000 pistoale, 85.000 baionete, 60 de Bt. de camp de 75 mm, 26 Bt. de tunuri grele de 155mm, 100 milioane cartuse, 4000 de obuze de 155 mm. Nu se achizitioneaza nici 10%.
A DOUA VICTIMA – DOTAREA ARMATEI
INFANTERIA – 80 % DIN EFECTIVUL MOBILIZAT
Marele razboi izbucnise, noi am schimbat tabara, industria de aparare din FRANTA si ANGLIA, era ,,ocupata” cu inarmarea propriilor armate, noi ramanand cu ,,degetul in gura”. Cresterea, dupa 1916, a bugetului apararii la 838.841.215 lei, nu a ajutat ARMATA, care nu lupta cu ,,bani”, ea avea nevoie de arme, arme ce nu se puteau cumpara. Din toate programele lui BRATIANU, s-au achizitionat doar 24 mitraliere, 102.806 pusti si 29.935 carabine Mannlicher, la un efectiv mobilizat de peste 800.000 oameni. Dupa cum se poate constata, cantitatile erau total insuficiente pentru purtarea unui razboi, pe care sa-l castigi si sa unesti TARA. Atunci nici macar nu s-au gandit ca nu au mijloace cu care sa-si atinga obiectivele, daca si le-au propus. Ma indoiesc ca puteau gandi ,,asa de departe”, adica STRATEGIC”.
La ,,apelul” MARELUI RAZBOI, ,,DOTAREA” ARMATEI ROMANE, era o ,,MARE GLUMA”: – jumatate din soldatii mobilizati (833.601) – 474.063 – aveau ,,unealta muncii”, adica pusca, si asta depasita tehnic. Dintre acestea erau MANNLICHER, md.1888/1895, cal. 6,5 (8) mm, in numar de 60.000 si 142.906 ,,MARTIN-HENRY”, la care se adaugau 8.724 carabine, din 1877-1879, cu calibre de 11,43 mm. Mai tarziu, importam din FRANTA 262.302 pusti ,,LEBEL”, cal.8 mm. Md.1886. La unele ,,calibre” nu exista munitie, care nici nu se mai fabrica, iar aprovizionarea era zero. In prima parte, soldatul roman, nu avea munitie pentru ,,pusca”, se lupta cu baioneta si patul pustii pe post de ,,maciuca”. La fiecare B. infanterie, compus din 4 Cp, era o mitraliera (inamicul avea 6 la fiecare Cp.I. pe trepied, cu 2 servanti). In total aveam 413 mitraliere de la ,,MAXIM”, cal.6,5 mm, pe carucior, de 72 kg, deservita de 4-6 servanti la HOTCHKIS si ,,CHATELLERAULT”, Md.1907 (2 servanti), ultimele doua cal. 8 mm. Toata aceasta ,,dotare” trebuia sa inarmeze 425 B.I. (batalion infanterie), iar ,,cele mai sarace” nu aveau nici una. In ARMATA ROMANA nu se ,,auzise” de pusca-mitraliera, pana in toamna anului 1917, cand intra in dotare trei tipuri, doua frantuzesti si LEWIS, cal. 7,62 mm, Md. 1912 Aceeasi infanterie romanesca era dotata cu grenade cu sfoara, o adevarata spaima pentru soldati, care se fereau sa le foloseasca. Omorau mai mult de ai nostri decat de la inamic. Ulterior folclorul a preluat aceste ,,unelte” sub versurile ,,…foaie verde trei granate…”
ARTILERIE
La armament de artilerie stateam la fel de ,,bine”, din 1400 tunuri, doar 750 erau cu tragere rapida (aveau legaturi elastice). Aceasta artilerie, pana in 1917, baga spaima in soldati. Trageau prost, scurt, rar si, de obicei, loveau trupele proprii, in locul inamicului. Inca aveam tunuri de bronz, care nu existau in alte armate. Sodatii spuneau ,,...iar au inceput ai nostri sa traga din biciusca…” si ,,…blestemau masinariile Neamtului…”. Un sodat neamt luat prizonier spunea ,,… spuneti romanilor sa se mai ascunza, ca ii impuscam pe toti…”. Ofiterii amenintau trupa ca ,,…artileria noastra va trage in voi – ea face asta si fara ordin – daca vom parasi pozitia…”. Telefoanele de campanie erau ca inexistente, unul la B.I., dar in legatura cu regimentul, iar cu companiile subordonate, care trebuiau conduse in lupta… nimic. Lipsea cablu telefonic, ordinele se transmiteau prin ,,stafete”, ,,curieri”, care faceau pe drum, daca nu erau ucisi, cinci-sase ore, cand ordinele date erau deja inutile. Se foloseau porumbei, eficienti doar ,,…de dinainte-inapoi…”, din cauza zgomotului luptei. Nu exista telegrafie fara fir, cu care ,,INAMICUL” era dotat, iar la acesta incepe sa apara si legatura radio, e drept greoaie, catre sfarsitul razboiului.
AVIATIE
Arma ,,AVIATIE” era o alta ,,GLUMA”. Pe hartie erau 44 de avioane, dintr-un necesar de minim 150, dar numai 24 puteau indeplini misiuni, rezumandu-se, in 99% din cazuri, la ,,recunoasteri”, acestea erau neinarmate. Toate avionele erau modele vechi, cu constructori diferiti: francezi, italieni, englezi etc., cu viteze de 50km/h, la o autonomie de 3 ore. Nu era aviatie de vanatoare (care se constituie in 1917, cu 91 victorii la 700 lupte aeriene), iar folosirea acesteia in misiuni de ,,bombardament” era o utopie. Sporadic, aviatorii romani ,,aruncau” bombe, de obicei cu mana, mai ales asupra inamicului care naviga pe DUNARE. ,,INAMICUL” opera pe frontul romanesc cu 250-300 de avioane, ,,ultima generatie” a acelor timpuri. Ca si la celelalte categorii de forte, conducerea aviatiei era formata din ofiteri care nu zburasera niciodata si nici nu vazusera avion pana la numirea in functie (am mai avut noi unul, dupa 2004, ,,sef” al aviatiei in epoca PAVLOV, pe nume STANCIU, care credea ca avionul are ,,portiera”si care a facut deliciul mass-mediei).
A TREIA VICTIMA – INSTRUIREA SI COMANDA
Institutia militara era oglinda societatii romanesti ,,condusa” de o clasa politica de o crasa incompetenta. Pentru a o ,,vizualiza” nu trebuie decat sa comparati ce se intampla acum pe ,,scena” politica. ,,Gunoaiele” fanarioto-dambovitene autointitulate ,,politicieni”, care zburda acum in peisaj, indiferent ca sunt ,,la putere” sau nu (pe cei mai multi dintre ei nu ii poti folosi nici ca ,,sef de matura”, ci numai, cu rezerva, pe post de ,,cozi”), sunt urmasii embrionului ,,fecundat” atunci si ramas in stare de ,,molusca”. Nu este nici o diferenta. Din contra, actualii sunt intr-o permanenta involutie. Atunci, corpul de comanda era format din ofiteri proveniti din clasele politice medii sau superioare (ca venituri, dar nu neaparat ca ,,invatatura”), care afirmau dispret si aroganta fata de baza ierarhiei militare si de soldat. Care soldat era in proportie de 90% analfabet, scrisorile trimise, acasa, catre cei dragi, erau scrise de ,,rezervistii” mobilizati, in marea lor majoritate proveniti din categoria celor care lucrau in invatamant, negustori sau functionari. Acasa, scrisorile erau citite de notar sau preotul comunitatii, pentru ca cei carora le erau adresate erau si ei analfabeti.
Decaderea taranului roman este una din consecintele ,,conducerii luminate” sub CAROL I, cand se inaspresc ,,deprinderile” feudale (da, eram inca in feudalism, din care ne ,,va scoate” CEAUSESC- vezi C.NOICA), taranii impropietariti de CUZA isi pierd pamanturile din cauza conditiilor economice, iar mosierii (era sa scriu ,,capitalistii”- fara sa gresesc), pentru cresterea productiei agricole, in lipsa utilajelor, biciuiau, la propriu, taranii, pentru ,,productii record”. Aceasta ,,baza” sociala majoritara a ARMATEI ROMANE, careia in 1916 i se cere sa ,,apere” TARA (si o apara, Regele FERDINAND promite, in 1917, pe front, ca vor primi ,,pamant”. Il primesc 6 milioane de familii in 1920-1921), se rascoala in 1888, fiind ucisi 1000 dintre ei, de aceeasi ARMATA ,,de tarani „, lucru care se repeta in 1907, cu alte 1786 de victime, dupa raportul de 117 pagini al gl. DABIJA, din 1910. ISTORIA ESTE IRONICA. ATUNCI TARANUL ROMAN, AL LUI COSBUC, VOIA ,,PAMANT”, ACUM TARA ESTE ,,LA PAMANT”.
TARANUL SOLDAT
Cu toata educatia precara, soldatul-taran era capabil sa reziste cu cerbicie, prin traiul lor de zi cu zi, unui ,,camp de lupta” necunoscut, de care trebuiau sa le ,,vorbesca” cei care formau ,,comanda”. Recrutarea se facea prin ,,CONSCRIPTIE” (,,inventat” de francezi in 1789), prin tragere la sorti, din cauza lipsei banilor din BUGETUL APARARII. Multi se sustrageau de la recrutare, prin ceea ce ne-a invatat FANARUL- prin MITA. Despre categoria ,,FANARIOTI” se stia in epoca ca ,,…obtin, ca crestini, exploatarea PRINCIPATELOR UNITE. Aceste lipitori ne sug maduva oaselor fie ca domnitori, fie prin introducerea lor in familiile noastre, fie prin asezarea lor la orase, la sate si manastiri. EI NE-AU ADUS DEMORALIZAREA, INTRIGA, CORUPTIA, MINCIUNA, RELE PE CARE LE SIMTIM SI AZI.” ,,AZI” CA SI ATUNCI.
Cei mai buni ofiteri si gradati se foloseau in unitatile permanente, iar cele teritoriale, care vor forma ,,grosul” trupelor la mobilizare erau neglijate, atunci ca si mai tarziu faceau instructie cu pusti de lemn, nici vorba de trageri in poligan, sau de instructie ,,tactica” pentru lupta. Tot din lipsa banilor si a mosiilor boieresti, lipseau terenurile de instructie si poligoanele, terenurile ,,statului” fiind arendate, tot clasei ,,superioare”. Sodatii erau folositi si atunci ,,la campanii agricole” (nu le-au inventat ,,comunistii”), pe mosiile boieresti, acelasi lucru se intampla si cu ,,rezerva” cand era chemata la instructie, de obicei duminica, dupa slujba bisericeasca.
,,OFITERIMEA”
O mare parte a corpului de comanda, care ocupa functiile de conducere, mai ales din comandamente, se sustragea sa ,,miroase obielele soldatului”, populand orasele mai rasarite din provincie, dar mai ales BUCURESTIUL. Aceasta categorie de ofiteri si mare parte a generalilor erau slab pregatiti si instruiti, nu erau familiarizati cu realitatea campului de lupta a viitorului razboi, nu aveau deprinderi de comanda, nu stiau tehnica militara moderna si de ce era aceasta capabila sa faca. Intr-un cavant erau ,,TUFA DE VENETIA”, niste mari nulitati, fanfaroni si aroganti, care ,,…alergau cuconetul prin urbe…”. Nu era suficient ca erau prosti, dar bateau soldatii, ii desconsiderau si ii tratau ca slugi. Un ,,strop de omenie” pentru taranul-soldat a venit de la ,,rezervistii” mobilizati pe functii de comandanti de pluton si companii, care reprezentau ,,interfata” cu cei lasi si fricosi din comandamente, care erau departe de trupa, refugiati ,,…cu sprijin si protectie…” in BUCURESTI, iar mai tarziu in IASI.
INDECENTA SI IMORALITATEA CLASEI POLITICE ,,OGLINDITA” IN ,,CORPUL” DE COMANDA
Despre comportamentul imoral si indecent al unei parti a ,,corpului de comanda”, impreuna cu ,,doamnele din inalta societate” refugiate in MOLDOVA, in conditiile razboiului, face vorbire o ,,brosura” care, la 27 martie 1917, sub titlul ,,DOAMNELE ROMANE CARE AU PETRECUT”, descrie ,,balurile si orgiile din biata MOLDOVA”. Aceste ,,petreceri” au culminat cu orgiile de la Sp. Militar de la COTOFENESTI, despre care se dusese vestea pe tot frontul romanesc, cu un impact negativ asupra ofiterilor patrioti si a taranului-soldat. Atunci, o parte a ofiterilor constienti de decaderea morala si impactul negativ al acesteia, au dat foc stabilimentului ,,…pentru a pune capat unor orgii ce exasperasera de la ofiterul constient pana la tiganul inspaimantat de ceea ce vazuse.” Faptele de ,,arme” sunt reluate in publicatiile berlineze si in ,,BUKARESTER TAGEBLATT”, sub semnatura lui BERNHARD KELLERMANN. Ca sa vedem cum se repeta istoria, si care a fost ,,rasunetul” in public, acest caz este ,,anchetat” in ianuarie 1918, cand prim-ministru ajunge gl. AVERESCU, de catre ,,o comisie”condusa, se pare, de un participant, in persoana altui gl. VAITOIANU, care ,,caseaza” cazul sub motivatia ,,...ca false informatiile aparute in spatiul public.”
,,Comanda”, care suferea de o incompetenta crasa, nu putea conduce lupta, mijloacele de care dispunea fiind ,,feudale”. In august 1916, eram de ,,rasul curcilor”, nu aveam nici sarma ghimpata, nu stiam sa sapam transee sub forma litere ,,T” intors, experimentate in razboaiele anglo- bure (1880- 1902, AFRICA DE SUD), si in zig-zag, nu stiam sa facem adaposturi pentru a reduce pierderile rezultate in urma focului/barajelor de artilerie. NU STIAM NIMIC DIN CEEA CE TREBUIA SA STIM PENTRU A DUCE UN RAZBOI. TARANUL ROMAN, care reprezenta 90% din soldati, devine ,,CARNE DE TUN”.
COMANDA TRUPEI IN LUPTA
La nivelul conducerii trupei era un alt mare dezastru. La infanterie, care reprezenta 80% din efectivele mobilizate, erau 7.800 plutoane, din care doar 6700 aveau comandant de pluton, locotenent, iar dintre acestia 75% erau rezervisti: – invatatori, profesori, negustori, absolventi de liceu etc. Celelalte plutoane erau conduse de sergenti/caporali, cu cata scoala stiau si acestia. Aceste plutoane se subordonau unui numar de 1700 companii, avand doar 820 de ,,capitani” care sa le conduca ,,in lupta”, din care 30% rezervisti. Celelalte erau conduse, in cel mai fericit caz, de ,,locotenenti”. Daca pregatirea militara la nivelul ,,activilor” era proasta, acestia neavand cunostinta si nici ,,practica” in ducerea luptei prin noi procedee ca: ambuscade, infiltrare, camuflare, manevre de flanc, invaluiri, folosirea uniformei inamicului si a limbii acestuia etc., la nivelul ,,rezervistilor” pregatirea era ,,zero” atat in ducerea luptei, cat si in executarea directa a conducerii/comenzii unor ,,plugari” nestiutori de carte.
PREGATIREA SI DOTAREA ,,INAMICULUI” – scurta prezentare
Pentru comparatie, ,,INAMICUL” si-a dotat trupele si le-a instruit cu mult timp inaintea conflictului, astfel: – pusti cu repetitie si magazie interna cu 5 cartuse, cal 7,92 mm, care foloseau cartuse standard, Md.1908 Md. GEWEHR – M96, MAUSER, STEYR, Mtr. MAXIM pe trepied ( nu ,,carucior, ca la noi), inventata de un englez, in 1880, numita si ,,arma iconica a cuceririi coloniale britanice-razboiul burilor,INDIA etc”, MG-8 si N.07/2 STEYR (in special austriecii). La noi, ,,Garzile Patriotice” au folosit ,,MAXIM” pana in 1989. Pistoale PARABELUM-LUGER P08, cal 9mm, pistol-mitraliera MP1812, tunuri SCHNEIDER cal 75 mm si KRUPP, cal 105 mm, Md.1912 (s-au folosit pana in 1945, iar ,,garzile patriotice” romanesti le-au folosit pana in 1989), incep sa se foloseasca aruncatoarele de flacari. Acest ,,INAMIC” avea aviatie pe care stia sa o foloseasca in lupta, apare tancul, aprovizionarea frontului se facea prin exploatarea ,,cu cap” a cailor ferate. Noi … cu carul tras de boi.
,,CONSTATARI” FARA FINALITATE ALE UNOR OAMENI POLITICI ASUPRA STARII ARMATEI
Situatia precara a ARMATEI ROMANE, care va avea de luptat impotriva a acel putin patru ,,INAMICI”, doi ,,imperiali”, la care se adauga ,,fratii” bulgari si armata turca, il face pe IORGA (a ,,facut” si politica) sa constate ca: ,,Noi nu puteam purta un razboi, neavand nimic in adevar gata…”. Subseful MARELUI STAT MAJOR, gl. DUMITRU ILIESCU, constata la inceputul lui 1914 ca: ,,Armata se gasea in cea mai mare lipsa de tot ce-i era neaparat trebuincios pentru a intra in campanie.”. Acelasi general, constantand ca nu avem o industrie militara, cu toate ca inceputurile ei au fost initiate de CUZA, dar ,,uitate” in ,,noul” Regat, adauga: ,,..arsenalul adevarat, pirotehnica si pulberaria noastra se aflau la la ESSEN KRUPP (tunuri) sau in AUSTRIA, la STEYR (pusti) si HIRTENBERG (cartuse), la BLUMAN, TROISDORF si ROTTWEIL (pentru pulberi)”. Iar I.G.DUCA, ministrul cultelor si instructiunii publice (viitor prim-ministru), in guvernul lui BRATIANU, pune ,,bomboana pe coliva” ARMATEI ROMANE concluzionand ca: ,,…experienta din Bulgaria ne-a dovedit ca puterea noastra militara este fictiva, ca armata n-avea cadre suficiente si pregatite, ca rezervele ei nu erau organizate, ca lipseau echipamentul, munitiile, armamentul, artilerie grea, serviciile dinapoi, serviciile medicale…”. Toate ,,cuvintele” de mai sus, facute de cei din clasa politica, au fost tardive, fara urmari si, mai ales …NU NE-AU ADUS MORTII INAPOI. AM RAMAS SA-I PLANGEM SI SA RIDICAM MONUMENTE.
Apropo de monumente, vreau sa-i amintesc romanului ,,de rand”, un alt comportament al ,,gunoiului politic”. Monumentul inchinat SOLDATULUI ROMAN din MARELE RAZBOI, ridicat pe MUNTELE CARAIMAN, la 2991 m, sub forma unei ,,CRUCI”, intre anii 1926-1928, nu a primit, ,,aprobarea” pentru reabilitare, decat de la a TREIA INCERCARE, cand titularul portofoliului MINISTERUL CULTURII ROMAN ,,s-a milostivit” si a ,,aprobat”. In 14 septembrie 2021, in ,,ZIUA INALTARII SFINTEI CRUCI”, in prezenta Ministrul M.Ap.N- NICOLAE IONEL CIUCA,( a mai fost unul, dar nu merita pomenit – s-a ,,bagat in treaba”), la 93 de ani de la inaugurare, MONUMENTUL rabilitat, a fost resfintit, in cadrul unui ceremonial militar si religios. Ma intreb – CINE SUNT CEI CARE S-AU OPUS SI DE CE? MERITAM UN RASPUNS?
VICTIMA SUPREMA: TARANUL-SOLDAT
Dupa toate greselile facute, mai ales in prima parte a razboiului, de la un ,,PLAN” prost facut ce a gresit ,,directia”, care trebuia sa fie spre ,,SUD”, nu la ,,NORD”, pana la pierderile tuturor bataliilor din cursul anului 1916 (caz rar in istoria militara a romanilor) pana la stabilizarea frontului in MOLDOVA, POPORUL ROMAN, prin taranul-soldat, a ,,platit factura” prostiei, inganfarii si incompetentei ,,conducatorilor” de la REGE, pana la ,,ultimul” functionar, cu peste 400.000 de morti, raniti si disparuti, din care 150.000 prizonieri. La toti acestia se adauga pierderile teritoriale si suferintele populatiei din teritoriile ocupate. Numai pe DUNARE, incluzand si TURTUCAIA, ARMATA sufera pierderi de 6000 soldati morti, la care se adauga 150 de ofiteri si 30.000 (?) prizonieri, din care 480 ofiteri, printre care si scriitorul GEORGE TOPARCEANU.
VICTIMELE UITATE – TARANUL-SOLDAT ROMAN DIN IMPERIUL AUSTRO-UNGAR
Nu vreau sa uitam, cum face Statistica Romanesca, urmand exemplul organizatiei regale ,,CULTUL EROILOR”, infiintate in 1919, care i-a comemorat pe eroii romani numai din ,,VECHIUL REGAT” (nu stiu daca actuala organizatie ii comemoreaza pe romanii morti pe fronturile dualismului), ca si cand acesti soldati-tarani nu erau romani. Nu a fost vina lor ca au ,,cazut” (in numele dualismului) intr-un razboi care nu era al lor. Taranul-soldat de nationalitate romana, a fost recrutat si trimis pe front de armata AUSTRO-UNGARA acolo unde era cel mai greu, in GALITIA si BOSNIA-HERTEGOVINA. Din ,,Statistica” intocmita de SOCIETATEA ,,ASTRA” SIBIU, prin VASILE BARBU, in Armata Dualista din TRANSILVANIA, 50% din soldatii recrutati/mobilizati erau de nationalitate romana, fata de 23% maghiari. Corpul de comanda era format in proportie de 90% din ofiteri austrieci si unguri, proportia romanilor fiind de 7% din totalul gradelor, din care 0,9% ofiteri activi si 0,6 din ofiteri rezervisti. Efectivul romanesc trimis pe front pana in octombrie 1918, a fost de 651.000, din care 82.588 au murit, iar 63.304 raniti. In urma lor au ramas 79.226 copii orfani si 38.630 vaduve. Aceasta ,,schema” se repeta la idigo in 1940, pana in 1944, iar aceeasi Statistica Romanesca ,,UITA”. POATE ACUM ISI REVINE (statistica nu e sluga nimanui).
Un traitor al vremurilor, din BILBOR-HARGHITA-OCTAVIAN CODRU TASLAUANU, om politic si scriitor, spunea: ,,…UN CONVOI DE MORTI PETRECUT DE LACRIMILE SI BOCETELE CELOR RAMASI ACASA…NICAIREA NICI-O INSLUFETIRE SI NICI-O BUCURIE…CA O CEATA DE SLUGI, DE ROBI AI DATORIEI, MERGEAM LA PORUNCA STAPANULUI… SA MURIM.”
FINAL
Anii dintre RAZBOIUL DE INDEPENDENTA si 1916, cand ROMANIA ,,schimba tabara” si ,,intra” in MARELE RAZBOI, reprezinta pentru MINISTERUL DE RAZBOI si ARMATA ROMANA in formare, un regres major. Venirea lui CAROL I si proclamarea TARII ca ,,REGAT”, nu a reprezentat un ,,pas inainte„. In ,,REGATUL” ROMAN, partidele politice conduse de vointa regala, au avut acelasi comportament fanarioto-dambovitean (numit si ,,bizantin”), fiind practic o frana in dezvoltarea tarii si, implicit, in modernizarea ARMATEI. ARMATA ROMANA trebuia, daca politicienii vremii si REGELE aveau ,,minte”, sa fie garantul suveranitatii si independentei noului STAT. NU AU AVUT.
,,Scrierile”, mai ales din ultimul deceniu, unele de prost gust, despre rolul progresist al REGALITATII sunt, in cea mai mare parte, pure inventii. S-au inventat, contra cost si ,,la ordin”, ,,regine” care, in realitate, nu au fost. Se minte grosier, fara rusine, cu nonsalanta, se acunde ,,gunoiul sub pres”, inclusiv despre faptele ultimului ocupant al tronului – MIHAI I. Toata aceasta ,,productie” este destinata indobitocirii generatiei tinere, informata despre,,istoria” iPhone si nimic despre istoria reala a TARII lor. Dupa cum vom vedea, amprenta negativa a ,,regalitatii” impletita cu o ,,clasa” politica de proasta calitate, ne vor ,,conduce” in ,,bratele” rusilor. ESTE UN FAPT CARE A DUS LA MOARTEA ALTOR SUTE DE MII DE ROMANI, REGALITATEA NEDECONTAND NIMIC. DIN CONTRA, VOR DIN NOU ,,PAMANT SI APA” SI… LE-AU PRIMIT.
CONCLUZII
1- clasa politica din proaspatul REGAT AL ROMANIEI, avand in frunte un REGE-jucator, este raspunzatoare de dezastrului militar din prima parte a campaniei militare, cand am pierdut jumatate din efectivul mobilizat. Aproape 8% din populatia tarii.
2 – in ROMANIA, de atunci si pana acum, cei aflati la conducere nu au raspuns legal, inclusiv penal, pentru faptele lor. S-AU ,,RESETAT”.
3 – mare parte a corpului ofiteresc din pozitii ,,cheie” ale ARMATEI ROMANE, nu au avut stiinta sa influenteze ,,casa politica” si pe REGE, ca este esential pentru tanarul STAT sa aiba o ARMATA capabila sa descurajeze inamicii potentiali.
4 – cei aflati in functii de comanda erau nepregatiti pentru ceea ce reprezenta un RAZBOI. Pe langa acest lucru, o parte dintre ei nu aveau ce sa caute in randurile ARMATEI: – erau prosti, fanfaroni, se comportau abuziv cu subordonatii. Vorba romanului ,,SI PROSTI, SI FUDULI”- o combinatie care s-a dovedit catastrofala in anul 1916 si inceputul lui 1917.
Sa auzim numai de bine!
P.C.
Nu uitati, ceea ce cititi este un pamflet, iar coincidentele cu realitatea trecuta sau imediata, sunt pur intamplatoare. Daca cineva (persoana fizica/juridica etc.) s-a simtit jignit/a, imi cer scuze anticipat.
Multumesc cititorilor! Va doresc tuturor sa ramaneti sanatosi si optimisti! Si, ca de obicei, imi cer scuze pentru eventualele greseli de redactare.
Sa va fie de folos!