,,FERESTRELE SPARTE” ALE ROMANIEI – SERVICII SECRETE – partea a XI-a
SERVICII SECRETE DEPARTAMENTALE
DIRECTIA GENERALA DE INFORMATII A APARARII – partea a IV-a
ORGANIZAREA SERVICIULUI DE INFORMATII MILITARE DUPA 1920 SI PANA LA TERMINAREA CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Pentru a contracara amenintarile directe impotriva STATULUI ROMAN, prezentate in articolul anterior, la propunerea lui MIHAI MORUZOV, care nu avea un statut clar in MINISTERUL APARARII NATIONALE, motivat, oficial, de lipsa studiilor (avea trei clase), dar mai degraba de invidia autohtone (nu-i inghitim pe cei mai buni si mai destepti dintre noi), se aproba o structura a serviciilor de informatii militare, aflata ,,fata in fata cu inamicul real”, si care primeste denumirea de SERVICIUL SECRET DE INFORMATII AL ARMATEI ROMANE- SSIAR, avand ca model serviciile de informatii militare si civile ale MARII BRITANII, considerate cele mai moderne in epoca.
CONCEPTIA DE ORGANIZARE
Conceptia de creare a acestui serviciu, avea la baza urmatoarele elemente: – 1- crearea de servicii secrete de informatii, operative la noile frontiere ale tarii. In fapt, aceste ,,servicii” erau reprezentate de BIROURILE 2 (termen generic, pentru ca structura lor, pe care am prezentat-o si intr-un articol anterior, este complexa), din comandamentele de divizii, corpuri de armata si, mai tarziu, de armata (mai apoi vor fi denumite MU-,,tactice”, cele de nivel DIVIZIE (D) si BRIGADA (Bg), nivelul ,,tactic” era reprezentat si de esalonul BATALION (B) si REGIMENT (R), si inferioare lor; – ,,operativ-tactice” – cele de nivel CORP DE ARMATA (CA) si ,,operative” – cele de nivel ARMATA (A) ), care erau dispuse pe frontiera de stat. Aceste ,,BIROURI” subordonau ofiterii de informatii si contrainformatii, de la nivelul unitatilor militare, parte componenta a acestor MU; – 2 – crearea SERVICIULUI DE CONTRAINFORMATII, din subordinea M.St.M, cu trei ,,CENTRE”- EST, VEST si SUD, corespunzatoare viitoarelor directii de actiune ale INAMICULUI care nu mai e ,,probabil”, ci ,,sigur”; – 3 – crearea unui SERVICIU DE INFORMATII/SPIONAJ EXTERN in ,,interiorul” viitoarelor state agresoare/inamice. Aici erau vizate, in principal, UNGARIA, GERMANIA, URSS si ,,bunii” nostri vecini BULGARI; – 4 – crearea unui SERVICIU DE CONTRAINFORMATII, format si din ,,civili”, care sa procure informatii asupra oricaror chestiuni cu caracter general, din afara ARMATEI, dar care intereseaza ARMATA (reprezinta baza crearii SERVICIULUI SECRET DE INFORMATII-SSI). Interesant este ca in aceasta ,,conceptie” de organizare, SECTIEI a II-a din M.St.M. i se cere sa raspunda de elementele de agentura si de ,,suportul tehnic” necesar acestei activitati de culegere de informatii si pentru SSI.
MISIUNEA SSIAR
EXTERN
Procura, analizeaza, interpreteaza si difuzeaza informatii privitor la : -tot ce se poate sti despre fortele armate inamice, potential de razboi, grad de instruire, dotare cu armament si tehnica de lupta, organizare, dispunere, planuri de actiune, depozite, aerodromuri, asigurare materiale, dotarea trupelor moto-mecanizate; – economia statului respectiv, productia industriala si armament/tehnica de lupta, resursele minerale, aprovizionare cu acestea, comert, mijloace banesti, rezerve de aur etc.; – situatia politica din statele inamice, personalitati, doctrine, partide politice etc.
Pentru SSI se adauga si informatiile despre conferintele internationale desfasurate la TEHERAN, MOSCOVA, SAN-FRANCISCO, LONDRA, YALTA, POTSDAM. De asemenea, primeste misiuni pentru culegere de informatii despre atrocitatile comise de autoritatile de stat UNGARO-HORTYSTE in TRANSILVANIA de NORD. La acestea se adauga misiuni de supraveghere a personalului din legatiile si atasaturile militare straine de la BUCURESTI, infiltrarea acestora cu agenti.
INTERN
Combaterea spionajului extern impotriva ARMATEI si TARII: – starea de spirit in armata si la nivelul populatiei, nivelul moralului, dotarea cu materiale, echipamentul militarilor, hranire, paza depozitelor, situatia minoritatilor nationale, si atitudinea acestora fata de ARMATA si STATUL ROMAN, comportamentul cetateanului minoritar din armata, situatia miscarii legionare, fasciste si a celei comuniste, aderentii acestora din armata si in randul populatiei, mod de manifestare, ,,agitatia” politica in armata si opinia publica; – nivelul de ,,patrundere” in randul militarilor si civililor, a ideilor din propaganda facuta de UNGARIA, URSS SI GERMANIA, vectorii reprezentati de militarii/civili, in special minoritari, prin care aceasta se manifesta in armata si societate; – situatia muncitorilor din intreprinderile care produceau armament si tehnica de lupta, incercari de sabotaj, greve si dezordine sociala. Se urmareau societatile comerciale straine folosite ca ,,acoperire” pentru activitati de spionaj, precum si personalul oficiilor diplomatice, care era angrenat in munca informativa; – supravegherea personalului militar si civil, suspect de actiuni de spionaj, sabotaj, trafic de influenta.
MIJLOACELE DE OBTINERE A INFORMATIILOR
Informatiile erau obtinute prin: – 1 – MIJOACE SECRETE = AGENTURA DE SPIONAJ EXTERN SI CONTRASPIONAJ INTERN; – 2 – INTERCEPTAREA COMUNICATIILOR SCRISE; – 3 – RADIO – DECRIPTAREA COMUNICATIILOR SECRETE; – 4 – FILAJUL; – 5 – FOTO-FILMAREA; – 6 – SURSE ,,DESCHISE”, reprezentate de presa, emisiuni radio oficiale, diferite publicatii, conferinte, lucrari de cercetare stiintifica, patente/marci industriale, discursuri/luari de cuvant, dezbateri parlamentare (unde este cazul); – 7 – SCHIMB DE INFORMATII cu serviciile de informatii din tarile partenere, in acest caz POLONIA; – 8 – INFORMATII de la oficiile diplomatice romanesti din strainatate si a corespondentilor de presa romani, aflati in diferite capitale europene; – 9 – INFORMATII furnizate de cetatenii etnici romani, traitori in tarile ,,tinta”sau/si in tara, in mod voluntar, din spirit patriotic.
ORGANIZAREA SSIAR
Astfel, SERVICIUL SECRET DE INFORMATII AL ARMATEI– SSIAR, este impartit in doua ,,organizatii/structuri”:
I. SECTIA A II-A INFORMATII MILITARE A M.St.M.
SECTIA a II-a INFORMATII din M.St.M., ca element operativ, caruia i se subordoneaza toate structurile de informatii si contrainformatii de la nivelul MARILOR UNITATI (MU) si unitati (U) ale ARMATEI ROMANE, serviciul de informatii/spionaj extern, care cuprindea si ,,atasatura militara” si structura de contrainformatii ,,inferior”, care reprezenta elementele de ,,escorta” si paza, de pe langa comandamentele militare. SECTIA a II-a avea si misiunea de a elabora ipoteze de mobilizare, concentrare pe directiile probabile de actiune ale inamicului, pe care le furniza catre SECTIA a III-a. De asemenea, concepea, anual, ,,PLANUL DE CAUTARE A INFORMATIILOR” cu problematica de interes pentru M.St.M., pe care il difuza catre SSI, care il completa cu propriile elemente. Dupa ce acesta era aprobat, la nivelul ARMATEI ROMANE, era difuzat care structurile subordonate care il puneau ,,in opera”. In masura in care interesa, o parte a acestui ,,PLAN” era difuzat si catre structurile de siguranta, jandarmerie si politie.
ORGANIZAREA SECTIEI a II- a
Organizare piramidala, cu structuri subordonate la nivelul comandamentelor (cdm.) de MU, si cu ofiteri de specialitate, la nivelul unitatilor militare (ea a mai suferit modificari, dupa inceperea campaniei militare in EST, dar nu semnificative, schimbarile urmarind ,,operativitatea” SECTIEI in cunoastere situatiei de pe front si din spatele acestuia), este urmatoarea: – BIROUL 1 = cautarea informatiilor; – BIROUL 2 = contrainformatii; – BIROUL 3 = studii despre inamic; – BIROUL 4 = atasatura militara, responsabila cu culegerea de informatii externe; – BIROUL 5 = cifru; – BIROUL 6 = radio-ascultare; – alte structuri de suport material, personal-mobilizare, recrutare. Structura prezentata mai sus, are la baza si marturia col. TRAIAN BORCESCU care a activat atat in SECTIA a II-a informatii militare a M.St.M., pana in 1941, cat si in cadrul SSI, ca subdirector/loctiitor al lui EUGEN CRISTESCU, si sef al sectiei CI. In august 1944, acesta a facut (alaturi de un alt BRATIANU) parte din cei care l-au TRADAT pe maresalul ION ANTONESCU, stiind despre ,,puciul” casei, zise ,,regale”. Atunci si-a TRADAT si seful, pe EUGEN CRISTESCU caruia, dupa arestare, ,,i-a luat scaunul” de sef SSI. Ca ,,plata”, cei pe care i-a ajutat la ,,puci”, in 1949, il condamana la inchisoare ,,pe viata”. Este eliberat in 1964, si moare in 1999.
Pentru a exemplifica mai clar organizarea de detaliu al unui ,,BIROU 2”, o sa folosesc marturia col. IOAN LISSIEVICI, ofiter in SECTIA a II-a, transferat, apoi, la SSI care, intre sep. si dec. 1944, este si director general al SSI (dupa arestarea si deportarea ,,la rusi”, a lui EUGEN CRISTESCU), care descrie BIROUL 2 al DIVIZIEI 6 INFANTERIE, dislocata la ORADEA (compusa din 2 Bg.I – 11 si 12 care, la randul lor, erau formate din doua R.I. Efective = 16.000 militari), ca avand urmatoarea organizare: – SUB-BIROUL 1 = recrutare, organizare-mobilizare; – SUB-BIROUL 2 = informatii si contrainformatii; – SUB-BIROUL 3 = conducerea operativa in timp de razboi; – SUB-BIROUL 4 = situatia materiala a comandamentului diviziei.
Dupa 1940, urmare a ,,DIKTATULUI”, se desfiinteza DIVIZIILE 12, 16 si 17 INFANTERIE, fapt care face ca efectivele si dotarea BIROURILOR 2, care asigurau informativ si contrainformativ aceste MU, sa fie redistribuite. Marile unitati ale armatei, care au fost dislocate in BUCOVINA si BASARABIA/CADRILATER, au fost retrase pe teritoriul care a mai ramas national dupa ultimatumul sovietic si cedarea in fata BULGARIEI, pastrandu-si organizarea initiala.
Pentru a intari munca contrainformativa, SECTIA a II-a infiinteaza, ca ,,acoperire”, ,,BIROURI STATISTICE” la BUCURESTI, IASI si CLUJ (care se redisloca dupa DIKTATUL de la VIENA, la fel ca si cele din BUCOVINA si DOBROGEA, dupa cedarile teritoriale din vara anului 1940), iar pe timpul razboiului – ,,BIROUL STATISTIC MILITAR” cu sediul la CHISINAU. Dupa inceperea ofensivei ARMATEI ROMANE impotriva URSS, pentru eliberarea BASARABIEI si BUCUVINEI, SECTIA a II-a, pe langa BIROURILE 2, din compunera celor 19 MU, si din organica cdm. A.3 si A.4, precum si cel de la ,,GRUPUL DE AVIATIE – cu un total de 672 avioane, care deja sunt ,,in contact” cu inamicul, infiinteaza ,,CENTRE DE INFORMATII”. Unul este condus de mr. DIONISIE B, cu sediul la CERNAUTI, denumit si ,,CENTRUL A”, care insotea ARMATA a III-a ROMANA in CAUCAZ, pana in peninsula TAMAN (denumita si ,,MU FLAMURA”), inclusiv in batalia de la STALINGRAD. Al doilea este denumit ,,CENTRUL B”, cu sediul la CHISINAU, care deservea ARMATA a IV-a ROMANA, si care a insotit-o in luptele din pusta CALMUCA. Dupa ,,mutarea” frontului catre est, spre ODESSA, acest ,,CENTRU” insoteste Armata a IV-a, si este inlocuit pentru misiuni in BASARABIA eliberata, de ,,BIROUL STATISTIC MILITAR” CHISINAU.
La EST de NISTRU, se formeaza un ,,CENTRU DE INFORMATII” care insoteste ,,ARMATA DE OPERATIUNI”. La 18 iulie 1941 se infiinteza un ,,CENTRU DE INFORMATII ,,H” cu sediul la BOTOSANI.
Pe timpul evenimentelor cuzate de TRADAREA din 23 august 1944, a marsului/actiunilor ARMATEI ROSII prin ROMANIA, pe care istoriografia sovietica/rusa l-a denumit ,,ELIBERARE”, iar istoricii si politicienii romani nu i-au contrazis, structura SECTIEI a II-a nu s-a modificat, dar a suferit mari pierderi in agentura si informatori care au actionat in teritoriile ,,eliberate” de rusi. Inceputul luptelor pentru eliberarea TRANSILVANIEI si campania militara din VEST, gasesc SECTIA in aceeasi organizare, dar se schimba misiunile, care nu mai ,,privesc” fostul inamic sovietic care este acum ,,aliat”, la fel si cu anglo-americanii.
CONSIDERATII PRIVIND ACTIUNI DE ELIMINARE, FIZICA ,A ,,POTENTIALULUI BIOLOGIC” AL POPORULUI ROMAN
Cu toate ca, in ,,CONVENTIA DE ARMISTITIU” din septembrie 1944, se stabilea ca ARMATA ROMANA sa participe la campania militara din vest, cu un efectiv de 17 divizii, 2 cdm. de armata si 5 cdm. de corp de armata, ,,slugile de la BUCURESTI” (care acum ,,se gudurau” pe langa STALIN) ,,au plusat”, trimitand pe front efectivele a 38 de divizii. Daca aceasta ,,slugarnicie” a ,,costat” POPORUL ROMAN 167.000 de victime, luate ca ,,element biologic”, pe ,,vecinii si prietenii” unguri care au stiut sa-si conserve natiunea si ,,elementul biologic”, i-a ,,costat” doar 9700 de morti. La toate acestea se adauga pierderile, din randul etnicilor romani, incorporati in armata hortysta, dupa 1940, estimate la 100.000 militari, care faceau parte din ARMATA a II-a UNGARA ( efective totale de 250.000), care a fost ,,desfintata”, in luptele de la STALINGRAD-COTUL DONULUI. Autoritatile maghiare nu au publicat (si nici nu o vor face) cifrele reale. In acest context, numai pentru eliberarea UNGARIEI, au pierit 43.000 de romani.
Pentru politica guvernamentala, oficiala, de epurare etnica a romanilor in UNGARIA , devenita ,,MARE”, dupa DIKTAT, dusa de GUVERNUL HORTYST MAGHIAR, conform declaratiei lui FERENC SZALASI, liderul partidului,,CRUCILOR CU SAGETI”, cei 100.000 romani morti la STALINGRAD a reprezentat,, O VICTORIE SI UN SUCCES IN MAGHIARIZAREA TRANSILVANIEI”.
Pentru cititorul care este interesat de acest subiect, ii recomand sa ,,urmareasca” participarea ARMATEI UNGARE, ca aliat al SUA, in AFGANISTAN si pierderile suferite, care se ,,ridica” la 2( doi) militari, care nici macar nu au mai fost inlocuiti. Si acum, in 2020, GUVERNUL MAGHIAR, duce aceasi politica de ,,conservare a elementului biologic”. Dar ,,EI” nu au nevoie de ,,viza” pentru SUA, iar ,,NOI” DA, si orice am face ,,un ne calificam”. OARE DE CE?
La aceste adevarate ,,decimari biologice”, nu trebuie uitate nici sacrificile inutile facute de romani, din armata AUSTRO-UNGARA, in primul razboi mondial, pe frontul din GALITIA. Din 2.979.614 romani recenzati in TRANSILVANIA in 1914, au fost ,,recrutati” in armata austro-ungara, initaial un numar de 449.796 etnici romani, la care s-au adaugat, pana in 1918. inca aproape 200.000. Acestia au fost ,,repartizati” in 12 R. DE LINIE si 6 R.,,HONVEZI”, reprezentand 48 batalioane de mars. Dintre acestia, pe front au murit 42.739 romani, disparuti 29.839, iar invalizi au fost 24.406. In urma lor au ramas 38.630 vaduve si 72.226 de orfani. Din totalul ,,recrutatiilor”, 468.329 au fost ,,plugari si muncitori”;- 6547 intelectuali si 14.668 mici comercianti si meseriasi.
In 1916, publicatia saptamanala franceza ,,NOUVEILES DE FRANCE – CRONICUE HEDBDOMADAIRE”, scria privitor la aceasta ,,decimare etnica”, ca: ,,…in timp ce soldatii romani, din armata imperiala mor in GALITIA, soldatii honvezi unguri, petrec in bordelurile si restaurantele bubapestane si vieneze”.
La acest aspect, trebuie adaugata inutila lupta de la OARBA DE MURES, planificata voit de sovietici/STALIN si acceptata de ,,slugile” romanesti, inclusiv din ARMATA, care a avut drept scop distrugerea potentialului biologic romanesc, in perspectiva ,,comunizarii” de mai tarziu a ROMANIEI, la care nu trebuia sa existe opozanti, reprezentati de fosti militari cu experienta de lupta, care stiau ce este comunismul sovietic. ATUNCI AU MURIT, INUTIL, 11.000 DE MILITARI ROMANI. Toti factorii militari (cu doua exceptii cunoscute), politici, ca si fostul rege, au stiut si au tacut ,,pentru a-si apara fundurile”. SI ACUM SE TACE, DIN LASITATE SI PROSTIE.
Militarii care s-au opus acestui asalt (impotriva unui deal, inutil tactic si operativ) de la OARBA DE MURES, si care au luptat pe frontul din EST, pentru reintregirea TARII si impotriva a ceea ce retrezinta RUSIA si rusii pentru romani, au fost comandantul ARMATEI a IV-a general GHEORGHE AVRAMESCU (care a condus pe frontul anti-sovietic, CORPUL DE MUNTE) si generalul NICOLAE DRAGOMIR (subsef de stat major al ARMATEI a IV-a la ODESSA), acum seful de stat major al aceleiasi armate, incepand cu 2 martie 1945. Generalul AVRAMESCU (acuzat la un moment dat ca ar avea legaturi cu germanii, printr-o ruda din familia STURZA – cred ca va amintiti de unul din aceeasi familie, ofiter si tradator in 1917- fapt infirmat de SECTIA a II-a) a fost rapit de la comanda armatei, de catre serviciul sovietic/rus de contrainformatii SMERS, la 2 martie 1945, si mai tarziu executat, in secret, fapt nerecunoscut de rusi, pana in ziua de azi, iar familia i-a fost deportata in SIBERIA.
Aceasta actiune a rusilor a fost cunoscuta de asa- zisul rege MIHAI si de ministrul de razboi de atunci, numit la 7 martie, in guvernul PETRU GROZA, in persoana generalului CONSTANTIN VASILIU RASCANU, casatorit cu o ruda a ANEI PAUKER. Acest individ cu un trecut dubios, a fost trecut in rezerva de catre ANTONESCU, in 1943, la informatiile furnizate de SECTIA a II-a care il suspecta de simpatii ,,comuniste”, venite pe ,,filiera” nevestei. Este reactivat in 1944, intra si el in TRADAREA regala de la 23 august 1944, ,,fruntasii” comunisti – EMIL BODNARAS si LUCRETIU PATRASCANU, considerandu-l ,,foarte apropiat de noi”. Mai tarziu, in toamna anului 1945, se numara printre ce 15 militari care cer sa se inscrie in partidul comunist.
Generalul NICOLAE DRAGOMIR este si el trimis de sovietici, in 1945, intr-un lagar din SIBERIA, timp de 10 ani. La intoarcerea in tara, in 1955, este arestat si inchis de comunistii romani, si eliberat in 1964, odata cu marea majoritate a detinutilor politici.
Acum ne miram ca ,,nu mai sunt romani”, uitand ca, cauza este mult mai adanca si complexa, mare parte din potentialul biologic l-am pierdut in primul si al doilea razboi mondial. In schimb, am pastrat ,,potentialul biologic” al slugii si tradatorului, indiferent de culoare politica. Urmarile le vedem azi.
II. SERVICIUL SPECIAL DE INFORMATII
SERVICIUL SPECIAL DE INFORMATII, la infiintare, in 1925, este subordonat initial M.St.M., apoi in 1934 la M.Ap.N. dupa care, in 1940, printr-un DECRET-LEGE, trece la PRESEDINTIA CONSILIULUI DE MINISTRII. Din punct de vedere organizatoric, al personalului, material si financiar, depinde tot de M.Ap.N./MINISTERUL DE RAZBOI si, in mod exceptional, primeste fonduri direct de la PRESEDENTIA CONSILIULUI DE MINISTRI, condus de maresalul ION ANTONESCU. Tot de aici SSI primeste si unele misiuni care priveau conducerea TARII. Serviciul sufera, incepand cu 1940, mai multe reorganizari facute prin ,,LEGE” speciala, lucru pe care MORUZOV nu l-a reusit. ,,Manevrele” lui au fost destinate, in special, scoaterii SSI din subordinea ARMATEI (care nu il voia sef al acestei structuri) si ,,mutarea” lui in ,,subordinea” lui CAROL al II- lea.
Acest lucru, alaturi de implicarea lui in ,,combinatiile” politico-economice si amoroase ale lui CAROL al II-lea, precum si furnizarea catre rege a unor informatii ,,trucate” despre ION ANTONESCU, care i-au adus acestuia ,,surghiunul” la manastirea BISTRITA, au facut ca, in septembrie 1940, MIHAI MORUZOV, sa fie arestat si intemnitat la JILAVA. Aici, MORUZOV este ucis, ,,oficial”, de legionari, la sfarsitul lunii noiembrie a anului 1940, dar, ,,neoficial”, a fost ,,executat” din ordinul lui CAROL al II-lea (dupa acelasi scenariu ca si marele istoric NICOLAE IORGA), pentru ,,a-i inchide gura”, MORUZOV avand mai multe incercari sa vorbeasca cu ANTONESCU, ,,in particular”. Pentru el cred ca este valabila zicala romanesca : ,,cand te bagi in troaca, te mananca porcii”.
ORGANIZAREA SSI
Serviciul este organizat pe ,,sectii” si ,,birouri”, iar la nivelul DIRECTORULUI GENERAL functiona un ,,secretariat”. Dupa 1925, structura lui s-a modificat ca urmare a acelorasi evenimente care au influentat si SECTIA a II-a atat de ordin intern, reprezentate de cedarile teritoriale din vara anului 1940, cat si de ordin extern, pregatirea si ducerea campaniilor militare din EST si VEST, pana la terminarea razboiului. La infiintare, SSI era organizat pe doua sectii: – SECTIA 1 – INFORMATII; – SECTIA 2 – CONTRAINFORMATII; – BIROUL SECRETARIAT ; – BIROUL PERSONAL; – BIROU JURIDIC si structuri de sprijin material, cifru, radio, auto. Marea majoritate a personalului era formata din militari, la care se adaugau civili sau personal provenit din siguranta. Se specifica ca acest personal nu facea parte din corpul functionarilor publici regali, lucru care va fi corectat dupa 1941.
Structura initiala se modifica, iar in timpul razboiului si pana in 1946, cand este ,,macelarit” de rusi, cu colaborarea tradatorilor autohtoni, SSI va avea urmatoarea organigrama:
– SECTIA 1 INFORMATII – care avea misiunea de a elabora, in stransa legatura cu SECTIA a II-a INFORMATII din M.St.M., ,,PLANUL DE CAUTARE A INFORMATIILOR”. Misiunea principala a sectiei era culegera informatiilor despre inamic, analiza acestora si diseminarea lor catre factorii interesati. Era organizata pe ,,FRONTURI” care, la randul lor, subordonau birouri, dupa cum urmeaza: – 1) FRONTUL VEST cu 4 birouri: – 1. UNGARIA, cu accent pe problemele iredentiste maghiare; – 2. GERMANIA; – 3. CEHOSLOVACIA, ANGLIA, FRANTA , BELGIA; – 4. ASPECTE POLITICO-ECONOMICE din spatiul vest; – 2) FRONTUL DE EST cu 4 birouri: – 1. URSS; – 2. POLONIA si TARILE BALTICE; (Tradarea regala de la 23 august, a surprins acest front ,,descoperit”, OGPU-ul sovietic actionand rapid impotriva lui, reusind sa intre in posesia ,,listei” cu informatori care au fost prinsi si executati sumar (in stil rusesc). Se reuseste doar distrugerea arhivei). Acum, acest ,,front” se desfiinteaza; – 3. CHINA, JAPONIA, MANCIURIA (MONGOLIA); – 4. probleme politico-economice de pe spatiul de interes; – 3) FRONTUL DE SUD cu 4 birouri : – 1. BULGARIA, cu accent pe iredentismul bulgar; – 2. YUGOSLAVIA, ITALIA, ALBANIA; – 3. TURCIA, GRECIA, SPANIA si AFRICA, in general; – 4. probleme politico-economice din spatiul dat in responsabilitate. SECTIA culegea informatii prin doua cai: – 1. CENTRELE DE INFORMATII de la CHISINAU, CERNAUTI, GIURGIU, Dr.Tr. SEVERIN, ORSOVA, TIMISOARA, BEIUS, TURDA, BRASOV, la care se adauga cele infiintate dupa 1941, pe frontul de EST, diferite de cele din tara, numerotate de la 1 la 3, 3 fiind ODESSA; – 2. Rezidentele externe din VARSOVIA/CRACOVIA, BUDAPESTA, ATENA, ISTAMBUL, ROMA, PARIS, VIENA, PRAGA, BELGRAD, LONDRA si WASHINGTON D.S. Rezidentele erau conduse de cetateni romani, fosti ziaristi, comercianti, atasati culturali, membrii ai legatiilor romanesti din capitalele respective, dar nu numai. In unele cazuri acestea erau conduse si de germani, englezi, americani, ruteni, rusi, sarbi, cehi, unguri, bulgari, greci etc.
– SECTIA 2 CONTRAINFORMATII – care initial are trei birouri: – 1) CONTRAINFORMATII; – 2) CONTRASPIONAJ, care se va transforma intr-o sectie de sine statatoare – SECTIA a IV-a – CONTRASPIONAJ. Aceasta este organizata, la randul ei, pe trei birouri: – 1. CONTRASPIONAJ; – 2. FILAJ; – 3. LEGATII DIPLOMATICE; – 3) CONTRASABOTAJ. BIROUL ,,FILAJ”, dupa 1943, se transforma in SECTIA FILAJ SI CENZURA, organizata pe doua BIROURI : – FILAJ si CENZURA. La nivelul SECTIEI, dupa 1943, functioneaza si ,,grupe de informatii” independente, care raportau direct sefului de sectie pe domenii: – CONTRAINFORMATII INDUSTRIALE – din societatiile destinate sustinerii efortului de razboi; – ,,ACTIUNI SOCIALE” – cu rol de a influenta opinia publica in a sustine efortul de razboi; – ,,INFORMATII MILITARE” – culese/obtinute din medii non-militare, dar in legatura cu trupele de pe front, partizani, dezertori, agitatori comunisti, mediile partidelor si miscarilor politice, straini din mediile comercial-bancare, rafinarii de petrol, specialisti tehnici/ingineri, navigatori etc.
Pe front, incepand cu anul 1941, in contact direct cu armata sovietica, SSI are ,,ESALONUL MOBIL DE RAZBOI” condus de col. IOAN LISSIEVICI, care furniza informatii MARELUI CARTIER GENERAL. In cadrul lui exista ,,GRUPA VULTURUL” condusa de lt.col. PALIUS VASILE, care avea misiunea de a culege informatii despre armata sovietica din ,,adancimea frontului”, si colabora in acest sens si cu structuri operative ale ABWER-lui german. ,,ESALONL MOBIL” era organizat pe doua birouri: – 1 = analiza si studii; – 2 = agentura, si subordona trei ,,CENTRE DE INFORMATII”, initial SUCEAVA, IASI, GALATI, apoi ODESSA si doua ,,SUBCENTRE” – TULCEA si FALCIU. Misiunea ,,ESALONULUI” era urmatoarea: – procurarea de informatii despre armata rosie; – apararea spatelui ARMATEI ROMANE de actiuni de spionaj, sabotaj si teroriste; – recuperarea documentelor sovietice de pe front; – interogarea prizonierilor de razboi, dezertorilor, parasutistilor si partizanilor capturati. Dupa 23 august 1944, aceasta structura se desfiinteaza de facto, dar are multe pierderi in randul personalului si a informatorilor care sunt prinsi si executati de OGPU/SMERS. Cei care au avut ,,noroc”, au ajuns in lagarele de la KOLIMA, din argila caruia se extragea uraniu si plumb. Foarte putini au scapat si, mai putini, au apucat sa povesteasca prin ce au trecut.
Pentru a ,,curata” serviciul de elemente filogermane, si a limita ,,spionajul” facut de ABWER in interiorul SSI, directorul general EUGEN CRISTESCU, avand aprobarea maresalului ION ANTONESCU, dupa 1943, ia masura infiintarii unei alte sectii, denumita SECTIA a III-a ,,G”, condusa de lt. col. MICANDRU IONESCU, careia ii transfera misiuni de legatura cu armata germana, culegerea de informatii prin traduceri din ,,surse deschise”, si careia ii ,,limiteaza” interferenta cu celelalte structuri ale SSI. In randul personalului, aceasta sectie era denumita si ,,SECTIA TRADATORI”.
Pe langa aceste structuri, in compunerea SSI, se mai regaseau: – SECRETARIATUL GENERAL – avea rolul de a centraliza analizele si sintezele informative de la sectiile operative, a le prezenta directorului general si, conform dispozitiunilor acestuia, de a le disemina decidentilor militari si politici, interesati. De asemenea, tinea legatura si prelucra informatiile primite de la MINISTERUL AFACERILOR STRAINE (EXTERNE), organiza si controla curierii diplomatici, tinea legatura cu celelalte autoritati ale statului, facea schimb de informatii cu celelalte servicii de informatii straine partenere. Informatiile de la ,,ESALONUL MOBIL” se difuzau mai intai catre CARTIERUL GENERAL aflat pe front, iar in cazul ODESSEI, catre A. a IV-a care era ,,la contact” cu inamicul, si apoi la SECRETARIAT.
Marele esec informativ al ,,ESALONULUI MOBIL” al SSI, in ODESSA, ca si al SECTIEI a II-a Informatii din M.St.M., a fost ca nu a prevenit atacul cu bomba asupra COMANDAMENTULUI MILITAR ROMAN AL DIVIZIEI 10 INFANTERIE, situat in localul din str. ENGELS nr.40, din 22 octombrie 1941, ora 17.35, in care au murit un numar de 100 militari romani. Minarea acestei cladiri s-a facut inainte de evacuarea orasului de catre trupele sovietice, la ordinul generalului rus A.F. HRENOV – seful geniului ARMATEI SOVIETICE DE COASTA, iar declansarea s-a facut prin radio.
In structura organizatorica a SSI se mai regaseau: – OFICIUL DE STUDII SI DOCUMENTARE; – SECTIA PERSONAL-MOBILIZARE; – SECTIA JURIDICA care se transforma in POLITIA JUDICIARA MILITARA; – SECTIA TEHNICA; – SECTIA TRANSMISIUNI, BIROUL ,,PRESA” si o structura administrativa. Incadrarea cunoaste o evolutie pozitiva, din 1925 pana in 1945, numarul de cadre se tripleaza, majoritatea fiind ofiteri si subofiteri proveniti din armata, EUGEN CRISTESCU ,,avand mana libera” in a recruta de aici, in functie de nevoile serviciului, la care se adaugau civili, in special ca personal tehnic, inalt calificat si cadre provenite din siguranta.
PREGATIREA PERSONALULUI
Dupa 1920, timid, fara fondurile necesare, se incearca infiintarea unor ,,SCOLI DE SPECIALITATE” pentru pregatirea personalului in domeniul informatiilor si contrainformatiilor. Nu se reuseste acest lucru, personalul fiind pregatit prin cursuri de maximum 30 de zile, dar acest lucru nu se facea sistematic, dupa o programa adecvata si de personal calificat, special destinat acestui scop. Aceste ,,cursuri” se tineau mai mult ,,lautareste, dupa ureche”, de personalul SECTIEI a II-a si al SSI, cu experienta de lupta din primul razboi mondial. La nivelul MINISTERULUI APARARII si M.St.M., s-a inteles necesitatea acestui lucru, dar toate tentativele de infiintare a unor ,,SCOLI”, s-au lovit de conducerea politica care era obtuza, si motiva ca ,,nu sunt bani”. Acest lucru il spuneau si prim- ministri de dupa 1920, indiferent ca se numeau BRATIANU, si terminand cu ION GIGURTU, in 1940. Singurul care a inteles importanta pregatirii cadrelor de informatii, a fost maresalul ION ANTONESCU, dar prea tarziu.
MORUZOV, dupa mai multe tentative nereusite, a infiintat o ,,SCOALA” in 1935, pentru pregatirea unor tehnicieni in munca de informatii in specialitatiile: – radio, filaj, cifru, foto-film, dactiloscopie, chimie-explozivi. In 1938, SECTIA a II-a reuseste sa impuna un curs de 30 de zile, ,,cu scoaterea din activitate a cursantilor”, pentru pregatirea informativa a ofiterilor din comandamente de MU. si U. care erau numiti ,,ofiteri informatori”, si se subordonau BIROURILOR 2 INF/C.I. Foarte tarziu, din punctul de vedere al evenimentelor care se succedau cu repeziciune in 1941, la initiativa lui EUGEN CRISTESCU – directorul general al SSI, si aprobarea lui ION ANTONESCU, se infiinteaza o ,,SCOALA DE AGENTI”, dar care va avea o singura promotie, din cauza izbucnirii razboiului.
FUNCTIONAREA SISTEMULUI INFORMATIV AL SSIAR, RECRUTAREA PERSONALULUI, PREGATIREA ACESTUIA SI DOTARE. REORGANIZAREA SISTEMLUI INFORMATIV DUPA STALINGRAD
Cadrele si agentii care urmau sa incadreze aceste structuri, pornindu-se de la ,,lectia invatata” din primul razboi, trebuiau sa indeplineasca urmatoarele criterii: – sa aiba o pregatire intelectuala adecvata, sa fie patrioti, de regula etnici romani, dar nu erau excluse nici alte etnii, in functie de tara in care va activa ofiterul/agentul, cunoscuti ca patrioti, fara probleme personale si de familie, cu abilitati tehnice. Informatorii erau ierarhizati pe trei categorii: – principali, speciali si generali. Daca la prima categorie numarul acestora era limitat, pentru celelalte doua se recomanda sa fie cati mai multi. Acestia erau destinati culegerii informatiilor generale din toate domeniile vietii economico-sociale si politice. Agentii si curierii erau recrutati din toate categoriile socio-profesionale, indiferent de nationalitate. Dupa o ,,supraveghere ”de 15 zile, la recomandarea recrutorului, incepea instruirea lor in functie de specialitate, arma din care provenea sau, daca era civil, in probleme politice, economice si industriale. In functie de rezultatul primei misiuni, erau pastrati sau respinsi.
Acestia erau invatati in tainele meseriei de ofiter de informatii de la folosirea cifrului si a unei statii de emisie-receptie, pana la folosirea ,,legaturii impersonale”, a ,,cutiei de scrisori”, armamentului individual, explozivi, modul de comportament etc. De asemenea, cursantii erau pregatiti in folosirea documentelor de identitate false si procurarea de cele reale, alegerea ,,obiectivelor” din mediile de interes operativ, abordarea si recrutarea informatorilor, cointeresarea materiala a acestora sau folosirea sentimentelor patriotice in a furniza voluntar informatii de interes. Daca ofiterul/agentul era intr-o tara straina, preluarea informatiilor si transmiterea instructiunilor se facea de catre o alta structura, de regula BIROUL 3 din SECTIA a II-a, si SSI (din Sectia 1 informatii), care, prin curieri, prelua/lasa materialele informative in ,,cutia de scrisori” sau locuri/ascunzatori secrete destinate ,,legaturii impersonale”.
Pe teritoriul national, in apropierea frontierelor de stat, sunt organizate locatii in care curierii BIROULUI 3, sa predea informatiile furnizate de agentura externa, situate in SATU-MARE, ORADEA, ARAD, TIMISOARA, CERNAUTI, CHISINAU, CONSTANTA SI SILISTRA, iar dupa 1940, mutate la TURDA, BRASOV, ARAD, TIMISOARA, SUCEAVA, IASI si CONSTANTA. De aici, informatiile, dupa o prima analiza, erau transmise catre ,,centrala” SECTIEI a II-a si secretariatul SSI. Dupa 1941, informatiile sunt transmise si catre ,,CENTRELE DE INFORMATII” organizate in locatiile din CERNAUTI, CHISINAU si ODESSA, pe masura avansarii ofensivei ARMATEI ROMANE pentru eliberarea BUCOVINEI si BASARABIEI de sub ocupatia sovietica/rusa, si asigurarea acestor succese militare cu actiunile la est de NISTRU. Centrul 3 – ,,ODESSA” – era organizat pe subcentre dispuse la TIRASPOL, DUBASARI, RABNITA si BALTA, si avea in compunere un BIROU DE POLITIE MILITARA JUDICIARA la ODESSA.
,,CENTRUL DE INFORMATII” (cu organizare similara la SECTIA a II-a si SSI) raspundea de o ,,regiune”, iar ,,SUBCENTRUL ” de 3-5 judete. Sefii acestora raspundeau/conduceau activitatea de recrutare, instruire, procurare, analiza si valorificarea informatiilor si, dupa inceperea razboiului, se subordonau ,,Agenturii FRONTULUI”. ,,CENTRUL” era organizat pe doua ,,nuclee”: – unul informativ, care procura informatiilor de interes din spatiul de responsabilitate, si unul contrainformativ, care executa filajele, supravegherile operative si arestarile. Sefii ,,nucleelor” il secondau pe seful centrului in recrutarea si instruirea agentilor, ,,plantarea” acestora ,,in teren”, fluxul informativ de la agent la centru. Seful centrului era ajutat de un secretar-dactilograf care se ocupa de redactarea sintezelor/analizelor informative si diseminarea lor catre beneficiari.
,,SUBCENTRUL DE INFORMATII” avea un ,,sef” al structurii, doi rezidenti, unul pe ,,informatii”, si celalalt ,,pe contrainformatii”. Acestia se ocupau de recrutarea si instruirea agentilor, exploatarea informatiilor obtinute. In structura mai era un ,,BIROU JURIDIC/POLITIE JUDICIARA MILITARA” care se ocupa cu cercetarea suspectilor, parasutistilor si partizanilor sovietici capturati, inclusiv de cei arestati de jandarmerie/politie ca suspecti de spionaj, tradare, sabotaj, propaganda ostila etc.
MASURI INFORMATIVE LUATE DE SSIAR, DUPA STALINGRAD SI INTRAREA ARMATEI ROSII IN TRASNISTRIA, BASARABIA, BUCOVINA si MOLDOVA
Dupa dezastrul militar de la STALINGRAD unde, inainte de inceperea ofensivei sovietice din noiembrie 1942, ARMATA a III-a ROMANA era desfasurata pe un front de 170 km, iar ARMATA a IV-a, pe un front de 350 km, practic, imposibil de aparat, fara sprijin de artilerie, aviatie si tancuri din partea ,,aliatului” german. Discutiile/sedintele avute cu HITLER, pentru intarirea frontului romanesc care, logic, urma sa fie ,,lovit” de sovietici, au fost tratate arogant de ,,caporalul austriac”, cu toate insistentele maresalului ION ANTONESCU. Si am ramas ,,in fundul gol”. In mod logic, armatele sovietice ,,lovesc” pe acest front cu o superioritate materiala (artilerie, tancuri, aviatie etc.) si umana coplesitoare, care a depasit raportul de 10 rusi la un roman. Aceasta ofensiva duce la incercuirea de la STALINGRAD si, practic, decimarea ARMATEI a III-a ROMANE si o parte a ARMATEI a IV-a, pierderile totale fiind de 150.000 de militari. La acestia trebuie adugati si cei 100.000 etnici romani, din ARMATA a II-a UNGARA, ucisi/disparuti in aceasi batalie. Cei care au scapat, au fost trimisi in lagarele din SIBERIA, putini (inclusiv in anii 1980) ajungand ,,la copii si la nevasta”, acasa, de regula pe jos. Ca o ironie, abia in 2015, se reuseste sa se faca un cimitir al militarilor romani, pieriti in acest dezastru (cel mai mare din istoria militara romaneasca), in localitatea ROSSOSKA, din apropiere de STALINGRAD/VOLVOGRAD. La inceputul anului 1943, la nivelul conducerii M.St.M., a SECTIEI a II-a si a SSI, se elaboreaza si se pun in practica, o serie de masuri organizatorice pentru controlul informativ-operativ al TRANSNISTRIEI, BASARABIEI si BUCOVINEI, in situatia cand acestea reintra sub ocupatie sovietica. Astfel, in urma raportului col. GHEORGHE IONESCU, seful ,,AGENTURII FRONTULUI DE EST” din SECTIA a II-a, din 12 noiembrie 1943, urmata de o ,,conferinta ” la ODESSA, cu sefii CENTRELOR 1, 2 si 3, se formeaza o ,,ECHIPA SPECIALA” care sa organizeze ,,REZIDENTE” in aceste provincii romanesti, care sa actioneze conspirat si ,,adanc camuflat”, dupa urmatorul plan: – in TRANSNISTRIA cu 250 agenti si 15 posturi radio; – in BASARABIA cu 220 agenti, cu 16 posturi radio, si in BUCOVINA cu 150 agenti si 9 posturi radio emisie-receptie. Locatiile acestora sunt stabilite in principalele localitati, se stabileste dotarea, asigurarea materiala si baneasca, precum si evacuarea familiilor agentilor care vor actiona in zona. Dupa 23 august 1944, M.St.M., prin SSIAR, a dat ordin SECTIEI a II-a si SSI sa dezvolte/refaca retelele/rezidentele informative din MOLDOVA ocupata de rusi, si a transmite informatii despre abuzurile ,,armatei eliberatoare”.
DOTARE SSIAR
Din punct de vedere al dotarii, aceasta a fost slaba, mijloacele auto erau insuficiente, multe defecte. Marile unitati romanesti, pe langa care functionau ,,CENTRELE DE INFORMATII”, nu erau de ajutor pentru ca le lipseau si lor mijloacele auto. Deplasarea se facea calare sau pe jos. Un exemplu este acela a dotarii acestor structuri, cu mijoace auto ,,cu garda la sol, ,,joasa”, care erau impracticabile pe drumurile desfundate din EST. Ca mijloace radio, se folosesc unele luate/cumparate de la germani, la fel ca si masinile de cifrat, de altfel inutile, germanii putand descifra comunicatiile secrete. Din acest motiv, ca in antichitate, SSIAR folosea curieri, ,,lungindu-se” astfel timpul de transmitere a informatiilor, iar in acest fel, unele devenind inutile, pierzandu-si caracterul operativ si de ,,noutate”.
EXEMPLE DE ACTIUNI DESFASURATE CU SUCCES DE SSIAR, IMPOTRIVA AMENINTARILOR DIN VEST, EST SI SUD
IMPOTRIVA ACTIUNILOR AGRESIVE DE SPIONAJ ALE UNGARIEI, URSS, LA CARE, DUPA 1933, SE ADAUGA SI GERMANIA
Una din metodele folosite de SSIAR pentru contracararea acestor actiuni de spionaj a fost aceea a ,,contraponderii” de agenti, special pregatiti, ,,in calea” spionajului ungar, german, sovietic si bulgar, care sa fie recrutati de acestia. Prin aceasta metoda, SSIAR avea informatii despre ,,PLANUL DE CAUTARE A INFORMATIILOR” impotriva ARMATEI ROMANE si ROMANIEI, care ii permitea sa elaboreze informatii false ,,de acoperire”, si sa depisteze agentii/tradatorii din fortele armate si din tara. O alta metoda era aceea ca, dupa descoperirea unui agent inamic, acesta ,,sa fie intors”, pentru ,,jocul dublu”, iar prin intermediul lui se cunosteau ,,intrebarile” adresate de spionajul inamic, si domeniile de interes privind ROMANIA, asigurandu-se ,,intoxicarea” acestuia cu informatii atent ,,fabricate si credibile”. O a treia metoda era recrutarea directa a personalului din centrala de spionaj inamica, si cointeresarea lui in a furniza informtii de interes catre serviicile romanesti.
Actiunile ofensive executate se SSIAR, impotriva spionajului inamic, nu au fost putine, iar rezultatele obtinute au fost deosebite, ducand la cunoasterea actiunilor prezente si viitoare ale inamicului, a modului probabil de actiune al acestuia, dar folosirea lor de catre decidentii politici, in mod inteligent, nu s-a ridicat la nivelul eforturilor si sacrificiilor depuse de ofiterii si agentii de informatii/contrainformatii romani, uneori cu pretul vietii sau liberatii lor. Informatiile obtinute, mai ales in perioada premergatoare razboiului si a cedarilor teritoriale din vara anului 1940, in cea mai mare parte, au fost ignorate si nu inteligent folosite, pentru eliminarea/contracararea amenintarilor. Informatii valoroase au fost obtinute, mai ales dupa anul 1933, dar factorul politic roman, in frunte cu ,,camarila regala” a lui CAROL al II-lea, avea alta ,,agenda” care cuprindea afacerile cu banii tarii destinati inzestrarii armatei, respectiv amantele regale, alaturi de ,,sforariile politice” specifice ,,tiganiei” dambovitene.
Astfel, incepand din 1924, SSIAR are actiuni incununate de succes in ,,infiltrarea” de agenti in serviciile de spoinaj ungare, bulgare, iar dupa 1933, si germane, la care se adauga cele sovietice, si care furnizeaza constant informatii de valoare pentru apararea tarii. Se infiltreaza agentii ,,479”, ,,238”, ,,348”, ,,CLUJEANUL”, care devoalizeaza interesele unguresti si germane impotriva ROMANIEI, agentii folositi de aceste servicii in tara, printre care ,,F”, ,,B”, ,,S”, ,,D”, a acoperirilor folosite de acestia (bancheri, remizeri, diplomati, comercianti etc.), precum si a centrelor de coordonare, dispuse in locatii clandestine din VIENA si BUDAPESTA. Se descopera nivelul platilor facute de unguri pentru plata unui agent, situate uneori si la 30.000- 50.000 lei si a faptului ca spionajul maghiar a intrat in posesia ,,ANUARULUI ARMATEI ROMANE” si a ,,VOLUMULUI” cu efectivele armatei pana in anul 1929, cat si TRADATORUL care a furnizat aceste informatii. Prin agentii interpusi : – ,,348”, ,,VIRGIL” si ,,OLGA”, se descopera lista de agenti folositi in ROMANIA de agentul ungur ,,B”, care continea 8 nume de tradatori romani, precum si sumele cu care acestia au fost platiti.
Agentura SECTIEI a II-a si a SSI, descopera birourile de informatii maghiare dispuse la MISKOLCZ, DEBRECEN, GYULA, SZEGEDIN si PECS, numerotarea acestora de la 1 la 5, dotarea lor si identificarea agentilor trimisi in ROMANIA peste raul TISA. Se devoalizeaza reteaua sovietica de spionaj din BUCURESTI, denumita VARZARU-SOLOMON, precum si a centrelor de spionaj sovietice/ruse, in special ale GRU si partidului comunist UCRAINIAN din BASARABIA, BUCUVINA si de la EST de NISTRU, dispuse in locatii din ODESSA-KIEV-HARKOV, pana in GALITIA. Se descopera societatiile comerciale folosite de serviciile de spionaj maghiare si germane pe teritoriul tarii. Ungurii folosesc agenti in societatiile ,,CONTROLUL COMUNICATIILOR”, cu sediul in BUCURESTI, str. LIPSCANI, nr.110 (un fel de DIGI actual), societatea ,,RADIORECLAME” CLUJ-NAPOCA, care este foarte posibil sa functioneze si acum ,,cu firma schimbata”, si societatea ,,CREDO”, din CHISINAU.
Spionajul german se folosea de societatea ,,PAX”, condusa de germanul HENNEN VOGEL, cunoscut ca agent de pe timpul primului razboi mondial. Interesant, in acest caz, este ca societatea a fost autorizata sa functioneze, dupa mai multe refuzuri, in 1929, de catre GUVERNUL ROMAN ce era condus de PNT, fapt care arata ca si conducerea acestui partid era ,,infiltrata” cu agenti/tradatori germani. Se descopera agentura germanului LUDWIG HERZEL, cu 1280(?) informatori, majoritatea fosti ofiteri autro-ungari, bine ,,implantata” in societatea romaneasca din TRANSILVANIA si partidele politice din BUCURESTI.
Spionajul executat de SSIAR furnizeaza informatii privind: – dotarea armatelor ungare, germane, bulgare (in aceste cazuri cu incalcarea tratatelor de pace din 1920, ignorate de ,,marile puteri”) si sovietice, cu armament, tehnica de lupta, dispunerea in teren a acestora, efective, comanda, directii viitoare de actiune. Se cunosc detalii ale tratativelor si acordurilor diplomatice ,,secrete” intre GERMANIA, UNGARIA, YUGOSLAVIA, BULGARIA, ITALIA, GRECIA si URSS. Din punct de vedere informativ, SSIAR nu a fost surprinsa de evenimentele din 1938-1940 care au dus la dezmembrarea ROMANIEI. Dar atunci, ca si acum, decidentul politic, de la REGE la GUVERN, nu a avut vointa si oameni destepti si patrioti care sa foloseasca informatiile furnizate in interesul tarii. Nivelul ,,TRADARII” era in ,,centrul” conducerii romanesti, de la camarila regala la partidele politice, indiferent de denumire. In acest fel, sacrificiile, inclusiv cu pretul vietii sau a libertatii, facute de ofiterii si agentii de informatii romanesti, au fost inutile.
Pentru ca cititorul sa-si faca ,,o imagine” despre informatiile cautate atunci, ca si acum, de spionajul strain, indiferent ,,de directie si daca s-a declarat prieten sau nu”, voi enumera cateva categorii: – informatii despre ARMATA ROMANA, dispunere in teren, care trupe vor fi folosite in linia intai, care in rezerva, dotare, comanda, efective, munitii, artilerie; – Dupa mobilizare, care este intervalul de timp in care trupele sunt ,,gata de lupta”? – Ce inseamna ,,trupe de acoperire”, efectivele ,,de razboi” la toate armele, tabele cu ofiterii superiori, inferiori, subofiteri, trupa, armament, tehnica, tunuri, tancuri, mijoace de transport; – Cum decurge mobilizarea unei DIVIZII, si cum se impart soldatii pe nationalitati? – Structura organizatorica a unui regiment de infanterie, artilerie usoara sau grea, geniu, pionieri, calarasi, rosiori, organizarea lor ,,la pace si razboi”; – Informatii despre sistemul de aprovizionare cu munitii, materiale si alimente, coloanele folosite, paza acestora; – Informatii politice, inclusiv despre partide, informatii economice si a resurselor materiale, potential agricol, ,,personalitati” (le pun in ghilimele pentru ca acestea numai personalitati nu sunt), politice, din guvern, administratie, diplomatie, militare etc.
Cele mai ,,scumpe” informatii care erau platite cu sume de pana la 250.000 lei, erau considerate cele despre SECTIA a II–a si SSI, care priveau : – organizarea in detaliu a acestora, agentii folositi, inclusiv in ,,centralele” de spionaj straine, cu fotografie (pentru identificare), sediile structurilor informative, curierii folositi, mijloace de legatura. Pentru contracararea acestor intentii, SSIAR il foloseste, cu mare succes, pe agentul ,,VIRGIL” care a reusit sa furnizeze informatii de valoare, si precise, timp de peste 5 ani, pana in 1945, cand, din motive lesne de inteles, ,,isi pierde urma” si intrerupe legaturile secrete cu ofiterul care l-a coordonat. Ofiterul, la randul lui, si-a luat masuri ,,de a scapa de rusi” si a se ,,pierde in peisaj”.
ACTIUNILE ,,DE TRADARE” ALE EX-REGELUI CAROL al II-lea, DUPA ABDICARE
Prin agentura externa, SSIAR, dupa abdicarea lui CAROL al-II-lea, din 6 septembrie 1940, il ia pe acesta ,,in colimator” incercand, si de multe ori reusind, sa afle toate actiunile acestuia impotriva ROMANIEI. Astfel, se culeg si se verifica informatii potrivit carora, CAROL al-II-lea, se intalneste in capiala MEXICULUI -MEXICO CITY, cu rezidentul spionajului sovietic din zona care, printre altele, ii propune sa devina ,,REGENT AL ROMANIEI” dupa razboi, sub ocupatia sovietica. Contra unei sume de bani consistenta, CAROL isi da acordul. Este abordat si de ABWEUR-ul german, care deja ,,cunostea clientul”, si care ii propune, iar exregele accepta, sa sustina emisiuni la un post de radio american din STATUL TEXAS, in care sa faca apologia hitlerismului si a lui HITLER. Astfel de emisiuni se difuzeaza pana cand presedintele SUA, la interventia premierului englez – WINSTON CHURCHILL, ordona blocarea conturilor bancare, lasandu-l pe TRADATOR fara bani, fapt care a dus la scandal cu LUPEASCA. Ironie sau nu, individul a fost tatal celui care a TRADAT TARA la 23 august 1944, si-a luat si acesta ,,banutii si ordinele sovietice cu care a fost decorat”, si ne-a predat cu ,,PROCES-VERBAL” rusilor, el ,,plangand de mila poporului roman” si traind ,,democratic” in idilica ELVETIE. Si-a ,,amintit” de noi prin noiembrie 1989, semnand un document antinational. NE-A MAI TRADAT O DATA.
ACTIUNI DE SUCCES IMPOTRIVA SPIONAJULUI ANGLO-AMERICAN
Astfel de actiuni au fost reduse ca numar si importanta. In perioada premergatoare razboiului, englezii, prin SOE (SPECIAL OPERATIONS EXECUTIVE), executa operatiuni cu ,,asistenta/aprobare” de la nivelul M.St.M. roman, sub supravegherea SECTIEI a II-a INFORMATII. Astfel se fac pregatiri pentru distrugerea rafinariilor de pe VALEA PRAHOVEI, in parte esuate, si ,,blocarea ” senalului navigabil al DUNARII, in zona CAZANE. Aceasta ultima actiune a avut un final ,,de cascadorii rasului”, marinarii englezi, imbarcati pe slepurile destinate acestei misiuni, s-au imbatat in carciumile din GIURGIU, si au dezvaluit ,,fetelor”, planul sabotajului, fiind arestati de siguranta.
A mai existat operatiunea ,,AUTONOMS”, condusa de un fost inginer englez, lucrator la o rafinarie cu capital englez din VALEA PRAHOVEI -ALFRED GEORGE DE CHASTELAIN, cu agentii: – IVOR PORTER -radiotelegrafist, si un roman – SILVIU METIANU. Aceasta ,,infiltrare” pe teritoriul romanesc, se aseamana cu cazul marinarilor de la GIURGIU, grupul fiind parasutat gresit, undeva prin TELEORMAN, prinsi de sateni si predati sigurantei care ,,ii cazeaza” intr-o cazarma din BUCURESTI. Ei sfarsesc prin a fi folositi de SSI, in folosul maresalului ION ANTONESCU, in tratativele de pace cu aliatii, IVOR PORTER fiind cel care cifra si transmitea informatiile catre LONDRA.
MI6, seviciul englez de spionaj, l-a ,,recrutat” pe ,,fruntasul” taranist IULIU MANIU, pentru a culege, printr-o retea de agenti, informatii despre armata germana, rusa, dar nu romana( zic englezii, cea ce este putin probabil), si a le transmite LONDREI, fiind dotat cu un aparat de emisie-receptie. El a primit si o importanta suma de bani pentru a finanta aceasta retea de agenti. SSIAR a stiut despre ,,operatiunea” englezeasca, care a fost raportata lui ION ANTONESCU care a ordonat ca MANIU sa fie supravegheat, dar ,,lasat in pace”. MI6 s-a mai folosit de un agent, nepotul compozitorului GEORGE ENESCU, in persoana lui GEORGE TOMAZIU, director artistic la opera din ODESSA, care culegea informatii despre armata germana. Si el a fost sub ,,controlul” SSIAR, informatiile culese fiind exploatate si de serviciul secret militar roman.
Nu se cunosc actiuni de spionaj in ROMANIA, desfasurate de ARMATA SUA, prin OFICIUL DE INFORMATII STRATEGICE (OSS), condus de WILLIAM DONOVAN (WILD BILL).
FINAL
Pe parcursul acestui articol, am dorit sa-i fac cititorului ,,o imagine in oglinda” (impreuna cu articolul anterior), in care sa se intelega care erau AMENINTARILE impotriva ROMANIEI, si cum sistemul informativ militar romanesc a raspuns la acestea. Dupa cum se poate lesne observa, amenintarile erau mult mai puternice, inamicii multi, cu dotare, organizare si fonduri net superioare SERVICIULUI SECRET DE INFORMATII AL ARMATEI ROMANE. Dupa evolutia evenimentelor interne si externe, SSIAR si personalul acestuia, s-a straduit sa faca fata misiunilor si amenintarilor, dar actiunea lui a fost limitata de numarul de personal, scolarizarea acestuia, dotarea si asigurarea resurselor materiale si banesti. Valorificarea informatiilor a fost obstructionata de obtuzitatea si prostia factorului politic de dinainte de 1940 si dupa TRADAREA regala de la 23 august 1944. Un ,,gust amar” ramane faptul ca sacrificiile acestor romani ,,de pe frontul nevazut”, nu si-au atins scopul, ROMANIA intrand sub dominatie ruseasca, cel putin pana in 1968, cand se incearca ,,scuturarea jugului”.
CONCLUZII
1 – oamenii responsabili din sistemul informativ militar romanesc de la nivelul M.St.M., au inteles amenintarile si au incercat sa le contracareze profesionist, prin organizarea unui sistem informativ-operativ bine articulat si dispus teritorial atat intern, cat si extern.
2 – eforturile informativ-operative, desfasurate de SERVICIUL DE INFORMATII MILITAR ROMAN-SSIAR, nu au dus la atingerea scopurilor strategice ale timpului, reprezentate de integritatea teritoriala a TARII.
3 – chiar daca SSIAR, cu toate greutatile intampinate, a reusit in mare parte sa-si indeplineasca misiunea de a apara ROMANIA, aceasta a fost sabotata de o clasa politica obtuza si de proasta conditie. Venirea la putere a lui ION ANTONESCU, a remediat intrucatva dazastrul in care a fost adusa TARA, dar a intervenit din nou TRADAREA, iar urmarile le stim.
Nu uitati, ceea ce cititi este un pamflet, o fictiune, iar coincidentele cu realitatea trecuta sau imediata, sunt pur intamplatoare. Daca cineva (persoana fizica/juridica etc.) s-a simtit jignit/a, imi cer scuze anticipat.
Sa auzim numai de bine!
P.C.
Multumesc cititorilor care au avut rabdarea de a parcurce articolul anterior (,,in oginda cu acesta”), precum si a celor care vor avea timp sa-l parcurga pe cel de fata, care este mai amplu. Problematica pusa in discutie, este extrem de complicata, vasta, iar sursele de informare sunt de multe ori nesigure. Sa va fie de folos!
VA URMA
,,